Acatistul Sfantului Ilie

Acatistul Sfantului Ilie

Ilie – Sfant Prooroc !

20 iulie

Rugaciunile incepatoare :

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele

Condacul 1 :

Tu, cel ce ai fost alesul Domnului pentru intoarcerea lui Israel de la inchinarea lui Baal, aspru mustrator al imparatilor nelegiuiti stralucind cu vapaia ravnei pentru Dumnezeu atottiitorul, cu sfintenia vietii si a minunilor, cel ce te-ai ridicat cu trupul la ceruri si vei veni inaintea celei de a doua veniri a lui Hristos, lauda iti aducem tie, profetule al lui Dumnezeu Ilie, tu, care ai mare indrazneala catre Domnul, slobozeste-ne pe noi din toate nevoile si necazurile cu rugaciunile tale, pe noi cei ce-ti cantam : Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos !

Icosul 1 :

Inger vietuitor in trup te-ai aratat, proorocule, prin ravna cea pentru Dumnezeu si prin viata ta curata; caci inca prunc fiind, parintele tau, Sovah, vazut-a ingeri luminati cu tine vorbind, cu foc infasurandu-te si cu vapaie hranindu-te, aratand astfel ca ravna ta e fierbinte pentru Dumnezeu si ca puterea graiurilor si a vietii tale e ca o lumina neprihanita; pentru aceea, cu uimire graim tie unele ca acestea :

Bucura-te, cel ce din veac ai fost ales a sluji pentru mantuirea fiilor lui Israel;

Bucura-te, cel ce inca din pantecele maicii tale ai fost ales vestitor al adevarului si al bunei cinstiri a lui Dumnezeu;

Bucura-te, cel ce asupra caruia s-a descoperit preaslavita aratare, ce a minunat pe parintele tau;

Bucura-te, cel ce din tinerete ai iubit curatia feciorelnica si tacerea;

Bucura-te, cel ce ai urat desertaciunile lumii si toate bucuriile ei, iar sufletul tau in intregime l-ai inchinat lui Dumnezeu;

Bucura-te, cel ce cu lumina intelepciunii de Dumnezeu ai fost luminat si cu invatatura temerii de Dumnezeu din pruncie ai fost adapat;

Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos !

Condacul 2 :

Vazand nelegiuire si razvratire in Israel, preamarite profetule, te-ai intristat cu duhul si in ravna pentru slava lui Dumnezeu te-ai aprins, pentru ca fiii lui Israel se inchinau la idolii cei urati si de Dumnezeu cel adevarat se indepartau, Caruia toate ostile ceresti cu cutremur Ii cantau : Aliluia !

Icosul 2 :

Mintea intunecandu-si cu pornirile cele rele, Ahab, imparatul cel ce facea faradelege, lepadandu-se de adevaratul Dumnezeu, Atottiitorul, si inchinandu-se josnicului Baal, a inmultit inchinarea la idoli si nelegiuirea in imparatia sa. Iar tu, proorocule, ca un mare ravnitor pentru Dumnezeu, cu indrazneala ai infruntat pe imparat, amenintandu-l, prevestind pedeapsa pentru el si pentru imparatia sa, ca trei ani si sase luni nu va cadea ploaie, nici roua si foamete mare va fi peste tot pamantul. Drept aceea, minunandu-ne de ravna ta si de indrazneala ta cea mare pentru Dumnezeu, cu iubire graim tie :

Bucura-te, propovaduitorul neinfricat al adevarului si mare luptator pentru cucernicie;

Bucura-te, cel ce cu ravna ta dojenesti toata nelegiuirea;

Bucura-te, cel ce ai induplecat pe Domnul indelung-rabdatorul sa nu pedepseasca cu desavarsire pe cei pacatosi;

Bucura-te, cel ce cu cuvantul ai incuiat cerul, iar pamantul cel roditor l-ai facut sterp;

Bucura-te, cel ce pentru nelegiuirea oamenilor, foamete de trei ani de la Dumnezeu ai cerut;

Bucura-te, ca Domnul cel Preainalt te-a trimis la Ahab, precum oarecand pe Moise la Faraon;

Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos !

Condacul 3 :

Cu puterea rugaciunii tale, preaminunate proorocule, in adevar ai incuiat cerul si n-a plouat trei ani si sase luni si a fost mare foamete peste tot pamantul, pana cand, chinuiti de arsita si foamete, cei nelegiuiti s-au intors catre Domnul, pocaindu-se si cu umilinta cantand Lui : Aliluia !

Icosul 3 :

Avand negraita bunavoire catre tine, proorocule, vrut-a Domnul sa te deosebeasca de fiii cei fara de lege ai lui Israel ca sa nu induri impreuna cu ei foametea si setea si ti-a poruncit sa te duci la raul Cherit, unde corbii te-au hranit, aducandu-ti paine si carne. De aceea, iti aducem laudele acestea :

Bucura-te, cel ce cu postul si cu privegherea ai nimicit toate desertaciunile si cugetarile pamantesti;

Bucura-te, cel ce cu rugaciuni si ganduri curate, mintea ti-ai inaltat-o spre cele de sus;

Bucura-te, marirea patriarhilor si podoaba proorocilor;

Bucura-te, lauda celor feciorelnici si marirea cuviosilor;

Bucura-te, indrumatorul ierarhilor si taria mucenieilor;

Bucura-te, ca ai intors pe calea adevarului pe fiii lui Israel orbiti de nelegiuire si necredinta;

Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos !

Condacul 4 :

Vifor mare, daramand munti, mergea inainte, cand Domnul S-a apropiat de tine in Horeb, proorocule; inca si cutremur s-a facut, dar nu in cutremur S-a aratat Domnul, iar dupa cutremur foc, si nici in foc s-a aratat Domnul; ci, dupa foc, adiind vant racoritor, in el ti S-a aratat Domnul a Carui apropiere simtind, cu vesmant ti-ai acoperit fata, cantand cu frica si bucurie : Aliluia !

Icosul 4 :

Auzind nelegiuitul imparat Ahab de porunca ta, ca sa aduni toate semintiile lui Israel pe muntele Carmel, unde sa fie adusi si profetii cei mincinosi ai lui Baal, indata trimitand, i-a adunat pe toti si a venit si el acolo. Iar tu, ravnitor de slava lui Dummezeu, dorind sa rusinezi cu desavarsire pe idolii cei urati si sa preaslavesti pe adevaratul Dumnezeu, ai poruncit sa se pregateasca doua altare pentru jertfa, iar foc sa nu le puna, zicand : Adevaratul Dummezeu va fi acolo, Care la rugaciunea noastra ne va asculta, trimitand foc. Auzind acestea, poporul a grait, zicand : bine a zis Ilie, sa fie asa; iar noi, marindu-te, cantam tie :

Bucura-te, marele sol al Imparatului ceresc si vestitor al sfintelor Sale porunci;

Bucura-te, diamant statornic in ravna si stalp neclintit al bunei cinstiri;

Bucura-te, puternice aparator al adevarului si luptator neinvins impotriva vrajmasilor Domnului;

Bucura-te, dezradacinatorul necinstei ce sadesti evlavia si curatia;

Bucura-te, ravnitor inflacarat al slavei lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca si in ultimele zile ale lumii acesteia vei propovadui pe adevaratul Dummezeu si vei mustra pe antihristul cel blestemat;

Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos !

Condacul 5 :

Imparateasa Isabela cea fara de lege, cugetand sa te stinga pe tine cel ce esti stea de Dumnezeu luminata, aprinzandu-se de manie asupra ta pentru nimicirea profetilor ei mincinosi a pus la cale ucidere ta. Totodata i s-a impietrit inima, nevoind sa creada in minunile tale, proorocule, nici sa cunoasca pe Adevaratul Dumnezeu, ca sa-I cante Lui : Aliluia !

Icosul 5 :

Toti israelitenii vazand ca, la rugaciunea ta, foc de la Domnul din cer s-a pogorat peste jertfa ta, preamarite proorocule, de s-a aprins si, mistuind-o pe ea, au ars toate : lemnele, pietrele precum si apa, cazut-au cu fetele lor la pamant, strigand : Cu adevarat Domnul Dumnezeu Acela este Dumnezeul cel adevarat ! Si au crezut oamenii in Dumnezeul ce adevarat, iar pe proorocii cei mincinosi i-au junghiat. Deci slavind pe Atotputernicul Dumnezeu, facatorul de minui, tie, celui ce ai placut lui Dumnezeu, iti cantam unele ca acestea :

Bucura-te, cel ce ai dobindit mare indrazneala inaintea Stapanitorului tuturor;

Bucura-te, cel ce prin semne si minuni adevarul dumnezeiesc ai intarit;

Bucura-te, cel ce inselaciunea demonilor ai rusinat, iar credinta adevarata o ai preamarit;

Bucura-te, cel ce pe necredinciosi cu adevarata cunostinta de Dumnezeu i-ai luminat;

Bucura-te, cel ce prin turnarea apei de trei ori pe jertfelnic Taina Preasfintei Treimi ai descoperit;

Bucura-te, ca toata firea cea fiitoare tie s-a supus, iar focul si apa ti-au fost ascultatoare, slujind tie;

Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos !

Condacul 6 :

Propovaduitor al cunoasterii si cinstirii de Dumnezeu te-ai aratat, proorocule, nu numai intru Israel, ci si intre pagani, caci trimis ai fost de Domnul in Sarepta Sidonului, la o vaduva saraca, hranindu-te pe tine insuti si mai ales pe ea hranind-o in timpul foametei, prin darul facerii de minuni si inmultind faina si uleiul in casa ei, pe tot timpul foametei. Si dupa ce te-ai rugat, sufland de trei ori, ai inviat pe fiul vaduvei, cantand lui Dumnezeu, Celui ce face minuni : Aliluia !

Icosul 6 :

Stralucind cu mare ravna pentru Dumnezeu Atottiitorul, te-ai intristat foarte, proorocule, pentru ca fiii lui Israel au parasit legamantul, au daramat altarele Lui si au omorat pe profetii Lui. Domnul, insa, pentru mangaierea ta, ti-a vestit ca nu tot Israelul s-a indepartat de la El, ci are inca sapte mii de robi necunoscuti, care nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal. Pentru aceasta, amintindu-ne de ravna ta cea pentru Dumnezeu, iti cantam unele ca acestea :

Bucura-te, slujitor credincios si prieten apropiat al Domnului;

Bucura-te, chip si lauda binecredinciosilor pastori;

Bucura-te, indrumatorul mantuirii si luminatorul celor ce zac intru intuneric;

Bucura-te, cel ce imbarbatezi pe aparatorii adevarului si-i intaresti in lupte si suferinte pentru dreptate;

Bucura-te, cel ce ardeai ca o flacara serafimica pentru dragostea lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca si Domnul in toate te-a ascultat si, la rugaciunea ta, toate ti le-a implinit;

Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos !

Icos 7 :

Domnul cel iubitor de oameni voind sa arate milostivirea Sa pacatosilor ce se pocaiesc, dupa trecerea timpului de foamete profetit de tine, proorocule, prin graiul buzelor tale a trimis ploaie imbelsugata si pasnica pamantului insetat; iar fiii lui Israel invrednicindu-se de aceasta mare milostivire, cu inima umilita si multumitoare au cantat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 7 :

O noua faradelege a adaugat faptelor sale celor rele necinstitul imparat Ahab, cand a poruncit sa-l omoare pe nevinovatul Nabot si a rapit via lui. Drept aceea, mustrand pe imparatul calcator de lege, i-ai profetit, sfinte proorocule, ca, in locul unde a fost omorit Nabot, porcii si cainii ii vor linge sangele, iar pe Isabela, femeia lui o vor manca cainii si toata casa lui va fi nimicita. Cunoscand ca aceasta profetie grozava s-a implinit, ne cutremuram graind tie unele ca acestea :

Bucura-te, groaznicule razbunator al asupritilor si asupra celor cu inima impietrita;

Bucura-te, aparator tare al orfanilor si al celor napastuiti;

Bucura-te, cel ce pedepseeti pe calcatorii sfintelor sarbatori ale Bisericii Ortodoxe;

Bucura-te, cel ce ai coborat din domnie pe defaimatorul numelui lui Dumnezeu;

Bucura-te, cel ce cu cuvantul nimicesti ca prin traznet gandurile cele rele;

Bucura-te, cel ce cunosteai viitorul ca si prezentul, si cele indepartate ca pe cele apropiate le-ai proorocit;

Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos !

Condacul 8 :

Purtare de grija minunata si mai presus de fire ti-a aratat Dommul, proorocule, cand a poruncit corbilor nesatiosi si salbatici sa te hraneasca, in timpul foametei langa riul Cherit, unde iti petreceai timpul in rugaciuni si in cugetare de Dumnezeu, cantand lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 8 :

Pe deplin ai fost impodobit cu smerenie, proorocule al lui Dumnezeu; pentru aceasta, pe cei doi sutasi, care cu mandrie au venit la tine cu ostasi ca sa te duca inaintea nelegiuitului imparat Ohozia, tu cu foc i-ai ars; iar pe Avdie, cel ce hranea pe ucenicii profetilor, care cu smerenie a venit la tine, l-ai miluit. Pentru aceasta, iti aducem aceste cantari de lauda :

Bucura-te, umilitorul si pedepsitorul celor ingamfati si ocrotitorul si aparatorul celor smeriti;

Bucura-te, cel ce esti groaza judecatorilor iubitori de mita si ajutatorul celor ce judeca cu dreptate;

Bucura-te, cel ce esti sprijin celor credinciosi si doboratorul dusmanilor nelegiuiti;

Bucura-te, cel ce esti imbracat cu platosa intelepciunii si cu dreptatea ca de un scut ai fost aparat;

Bucura-te, cel ce cu sabia ravnei de Dumnezeu ai fost inarmat si te-ai ridicat pe aripile infranarii;

Bucura-te, cel ce cu credinta ca de un coif al mantuirii ai fost acoperit si cu cununa dragostei prealuminat te-ai incununat;

Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos !

Condacul 9 :

Toata firea omeneasca se minuneaza foarte cum tu, preamarite proorocule, ai mers 40 de zile fara sa mananci si sa bei pana la muntele Horeb, unde te-ai invrednicit de stralucita aratare a lui Dumnezeu Atottiitorul si de preadulcea vorbire cu El cantandu-I cu cutremur : Aliluia !

Icosul 9 :

Ritorii cei mult-graitori nu se pricep indeajuns si nu inteleg, cum tu cel cu nume mare, Sfinte Ilie, in trup omenesc fiind, asemanator noua in neputinte, ai fost rapit cu trupul la cer prin carul si caii de foc, care ti s-au aratat tie. Deci, minunandu-ne de inaltarea ta la cer, slavim pe Dumnezeu, Cel ce te-a inaltat astfel si cu umilinta te chemam :

Bucura-te, cel ce cu minunata infranare ai omorat in tine pe omul cel vechi;

Bucura-te, cel ce cu focul ravnei dumnezeiesti, ai ars in tine toata cugetarea cea materiala;

Bucura-te, cel ce, ridicandu-te la cer, neamului omenesc veselie ii daruiesti si viata vesnica o intaresti;

Bucura-te, cel ce esti insenmat de la Dumnezeu cu cinstea si marirea cea mai presus de fire si mai mult decit proorocii cei vechi ai fost preamarit;

Bucura-te, cel ce ai fost intampinat cu bucurie de cetele ingeresti in locasurile ceresti;

Bucura-te, ca numele tau in toata lumea se cinsteste si ravna ta pentru Dumnezeu mult se preamareste;

Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos !

Condacul 10 :

Vrand Preabunul Dumnezeu sa mantuiasca poporul lui Israel de inselaciunile lui Baal, te-a ales pe tine, mare proorocule, drept unealta voii Sale sfinte si te-a umplut cu putere dumnezeiasca de a intoarce pe cei fara de lege, de a indrepta pe cei pacatosi, de a lumina pe cei intunecati si pe toti sa-i inveti a canta lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 10 :

Zid de aparare fii noua, preasfinte proorocule, mult mijlocind pentru potolirea maniei lui Dumnezeu, Care pe buna dreptate ne pedepseste pe noi pacatosii si netrebnicii cu seceta, foamete, cu vanturi nimicitoare aducatoare de boli, ca, izbavindu-ne din nevoi, sa-ti cantam tie :

Bucura-te, cel ce prin rugaciunile tale incui si descui cerurile si trimiti pe pamant, de la Dumnezeu, belsug sau lipsa;

Bucura-te, indelung-mijlocitorule inaintea lui Dumnezeu, cel ce trimiti ploi, liniste si roua datatoare de viata pe pamantul amortit;

Bucura-te, cel ce potolesti valurile napraznice ale marilor si furtunilor groaznice si cu voia lui Dumnezeu stapanesti tunetele si fulgerele;

Bucura-te, cel ce opresti vanturile nimicitoare si feresti oamenii si necuvantatoarele de plagile cele de moarte;

Bucura-te, hranitorui orfanilor si al vaduvelor si aparatorul celor milostivi;

Bucura-te, cel ce dobori pe prigonitorii hulitori ai credintei adevarate si alungi duhurile necurate de la credinciosii Domnului;

Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos !

Condacul 11 :

Cantare de umilinta iti aducem tie, proorocule al lui Dumnezeu, Ilie; precum ai primit ruga lui Elisei, cand a cerut de la tine, ca puterea ce-o aveai sa treaca asupra lui si inaltandu-te spre cer, i-ai slobozit vesmantul tau, pe care luandu-l a despartit apa, precum si tu odata ai despartit apele Iordanului, mostenind darul lui Dumnezeu ce lucra in tine, asa, acum, acopera-ne si pe noi cu vesmantul milei tale si ne izbaveste de toate nevoile si necazurile, ca sa cantam lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 11 :

Aratatu-te-ai ca un luceafar luminos intru Israel, prea laudate proorocule, stralucind asemenea ingerilor cu viata si intelepciunea ta si cu darul facerii de minuni si ai luminat pe oameni cu propovaduirea adevarului dumnezeiesc, alungand intunericul slujirii idolilor; drept aceea, laudandu-te te marim cantand :

Bucura-te, stea stralucitoare, ce cu stralucirea ta luminezi toata lumea;

Bucura-te, faclie pururea arzatoare, care, arzand, luminezi celor ce stau in intuneric;

Bucura-te, cel ce cu mintea si cu duhul intelepciunii ai fost luminat si cu duhul intelegerii si intaririi ai fost imputernicit;

Bucura-te, cel ce ai fost luminat cu duhul cunostintei si al smereniei si adapat ai fost cu temerea de Dumnezeu;

Bucura-te, cel ce te-ai impodobit cu virtutile cele inalte si cu minunile cele mai presus de intelegere;

Bucura-te, cel ce ai implinit pe pamant judecatile Domnului si ai uns pe imparati si prooroci;

Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos !

Condacul 12 :

Mare har ai aflat inaintea lui Dumnezeu, prealaudate proorocule Ilie, caci in viata ta pamanteasca ai proorocit si ai savarsit mari minuni, iar mai pe urma, rapit cu trupul la cer si dupa suirea cea mai presus de fire, te-ai infatisat pe Muntele Taborului unde Domnul S-a schimbat la fata si ai vorbit cu El; si pana astazi nu incetezi a savarsi minuni si a izvori bogatia milelor si a tamaduirilor, celor ce cu osardie te cinstesc, cantand lui Dumnezeu cu credinta : Aliluia !

Icosul 12 :

Cantand ravna ta cea fierbinte pentru Dumnezeu si viata ta cea ingereasca, precum si minunile tale cele mari si bunavointa lui Dumnezeu aratata pentru tine, lauda aducem tie, mare prooroc Ilie, cel cu nume mare, dar neputand infatisa dupa cuviinta, cinstea si marirea ta, cu umilinta cantam tie unele ca acestea :

Bucura-te, chivot al dumnezeiestii mariri si locas preasfintit al Sfintei Treimi;

Bucura-te, sfesnic prea luminat al Bisericii neinserate si mireasma cea cu bun miros a raiului dumnezeiesc;

Bucura-te, povatuitorul pustnicilor cuviosi iar celor feciorelnici indrumator si ajutator;

Bucura-te, cel ce indemni pe cei pacatosi la pocainta si mijlocesti viata vesnica pentru mantuirea intregului neam crestinesc;

Bucura-te, cel ce te-ai indulcit de lumina sfintilor si a negraitei slave si pururea preaslavesti pe Dumnezeu;

Bucura-te, ca la sfarsitul vremurilor vei arata semne mari si vei savarsi minuni pentru intarirea oamenilor in credinta cea adevarata spre a infrunta pe vrajmasul antihrist;

Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos !

Condacul 13 :

O, preaminunate si preainaltate proorocule al lui Dumnezeu Ilie, mare ravnitor pentru slava lui Dumnezeu, cel ce trimiti pe pamant ploile si seceta, belsugul si lipsa, asculta aceasta putina rugaciune, pe care cu evlavie o aducem, si prin mijlocirea ta cea fierbinte catre Domnul Dumnezeu, apara-ne de seceta, de foamete si de bolile cele aducatoare de moarte si daruieste noua buna intocmire a vazduhului si toata imbelsugarea pamantului intarindu-ne in dreapta credinta si viata curata, ca, izbavindu-ne de chinurile cele vesnice, sa ne invrednicim de fericirea raiului cantand lui Dumnezeu : Aliluia !

Apoi se zice iarasi Icosul intai:

Inger vietuitor in trup te-ai aratat, proorocule, prin ravna cea pentru Dumnezeu si prin viata ta curata; caci inca prunc fiind, parintele tau, Sovah, vazut-a ingeri luminati cu tine vorbind, cu foc infasurandu-te si cu vapaie hranindu-te, aratand astfel ca ravna ta e fierbinte pentru Dumnezeu si ca puterea graiurilor si a vietii tale e ca o lumina neprihanita; pentru aceea, cu uimire graim tie unele ca acestea :

Bucura-te, cel ce din veac ai fost ales a sluji pentru mantuirea fiilor lui Israel;

Bucura-te, cel ce inca din pantecele maicii tale ai fost ales vestitor al adevarului si al bunei cinstiri a lui Dumnezeu;

Bucura-te, cel ce asupra caruia s-a descoperit preaslavita aratare, ce a minunat pe parintele tau;

Bucura-te, cel ce din tinerete ai iubit curatia feciorelnica si tacerea;

Bucura-te, cel ce ai urat desertaciunile lumii si toate bucuriile ei, iar sufletul tau in intregime l-ai inchinat lui Dumnezeu;

Bucura-te, cel ce cu lumina intelepciunii de Dumnezeu ai fost luminat si cu invatatura temerii de Dumnezeu din pruncie ai fost adapat;

Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos !

si Condacul intai:

Tu, cel ce ai fost alesul Domnului pentru intoarcerea lui Israel de la inchinarea lui Baal, aspru mustrator al imparatilor nelegiuiti stralucind cu vapaia ravnei pentru Dumnezeu atottiitorul, cu sfintenia vietii si a minunilor, cel ce te-ai ridicat cu trupul la ceruri si vei veni inaintea celei de a doua veniri a lui Hristos, lauda iti aducem tie, profetule al lui Dumnezeu Ilie, tu, care ai mare indrazneala catre Domnul, slobozeste-ne pe noi din toate nevoile si necazurile cu rugaciunile tale, pe noi cei ce-ti cantam : Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos !

Rugaciune catre Sfantul Prooroc Ilie

Preamarite si preaminunate proorocule al lui Dumuezeu, Ilie, care ai luminat pe pamant cu viata ta ingereasca, cu ravna ta fierbinte catre Dumnezeu Atottiitorul, cu semnele si cu minunile tale, si cu marea lui Dumnezeu bunavointa fata de tine, fiind ridicat la cer cu trupul intr-un car de foc; invrednicindu-te a vorbi cu Dumnezeu pe Muntele Taborului, in timpul schimbarii Lui la fata, acum salasluind in locasurile raiului si stand in fata tronului Imparatului ceresc, auzi-ne pe noi pacatosii si nevrednicii, care in ceasul acesta stam in fata sfintei tale icoane, si cu umilinta alergam catre mijlocirea ta. Roaga-te pentru noi lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni, sa ne dea noua duhul pocaintei, al izbavirii de pacate si cu atotputernica Sa bunavointa sa ne ajute sa ne departam din calea pacatului, indrumandu-ne spre tot lucrul bun; ca sa ne intareasca in lupta impotriva poftelor si a patimilor noastre, sadind in inimile noastre duhul smereniei, al blandetii, duhul iubirii de aproapele nostru, al bunatatii, al rabdarii, al intelepciunii, al ravnei pentru cuvantul lui Dumnezeu si al izbavirii aproapelui. Nimiceste prin rugaciunile tale, proorocule, naravurile cele rele ale lumii, ce intineaza neamul crestinesc prin necinstirea credintei dreptslavitoare, fata de randuielile Sfintei Biserici, a poruncilor Domnului, prin necinstirea parintilor si a stapanitorilor ce ne stapanesc, aruncand astfel lumea in bezna necinstei, a desfraului si a pierzaniei.

Departeaza de la noi, preamarite proorocule, prin mijlocirea ta catre Domnul, dreapta manie a lui Dumnezeu; apara orasele, satele si tara noastra de seceta, de foamete, de furtuni napraznice, de cutremur, de boli si rani aducatoare de moarte, de neintelegeri intre frati, de navalirea asupra noastra a altor neamuri si de razboiul cel dintre noi. Prin rugaciunile tale, preamarite, intareste poporul nostru binecredincios si ajuta-l in toate faptele lui bune. Mijloceste, proorocule al lui Dumnezeu, pastoritilor nostri ravna fierbinte catre Dumnezeu, purtare de grija pentru mantuirea sufleteasca a pastoritilor, intelepciune in purtare si invatatura, cucernicie si tarie in ispite; judecatorilor daruieste-le nepartinire si lepadare de pofta castigurilor, dreptate si mila fata de cei obijduiti; tuturor carmuitorilor purtare de grija fata de supusi, mila si dreapta judecata, iar dreptcredinciosilor supunere si ascultare fata de carmuitori, cum si indeplinirea cu sarguinta a tuturor indatoririlor lor; ca astfel, in pace si cucernicie, sa petrecem veacul acesta. Sa ne invrednicim de impartasirea bunatatilor celor vesnice in Imparatia lui Dumnezeu si a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia I se cuvine cinste si inchinaciune, impreuna cu Tatal cel fara de inceput si cu Preasfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciune catre Sfantul Ilie la vreme de seceta

Te cinstim pe tine proorocule al lui Dumnezeu, Ilie, caci pentru ravna ta intru marirea Domnului Atottiitorului, neputind rabda sa vezi inchinarea la idoli si nelegiuirea fiilor lui Israel, l-ai infruntat pe regele Ahab, calcatorul de lege si pentru pedepsirea acestora prin rugaciune ai cerut de la Dumnezeu foamete de trei ani pe pamantul lui Israel, spre a-l indeparta de idolii netrebnici, pentru ca sa se lase de faradelegi si de nedreptati, sa se intoarca spre unul adevaratul Dumnezeu si spre implinirea sfintelor Sale porunci. In timp de foamete, preaminunate, ai hranit pe vaduva din Sarepta, iar pe fiul ei cel mort, prin rugaciune l-ai inviat. Dupa trecerea timpului de foamete proorocit, ai adunat pe Muntele Carmelului poporul israelit invechit in pacatosenie si lepadare de Dumnezeu si prin rugaciune foc din cer ai dobandit peste jertfa ta, cu aceasta minune intorcand pe Israel catre Domnul. Pe proorocii cei mincinosi ai lui Baal i-ai rusinat, iar dupa aceea, prin rugaciune, cerul iarasi l-ai deschis si ploaie multa pe pamant ai dobandit, iar pe credinciosii din Israel i-ai umplut de bucurie. Catre tine, preafericitul Domnului Ilie, cu umilinta alergam, noi pacatosii si smeriotii, chinuiti de arsita si seceta : Marturisim ca nu suntem vrednici de mila si de harul lui Dumnezeu; mai curand suntem vrednici pe dreptate de amenintarea aspra a maniei Lui cu tot felul de rele boli, necazuri si jale. Caci n-am umblat in frica de Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, ci in poftele desfranarii inimilor noastre, si tot felul de greseli fara de numar am savarsit. Faradelegile noastre ne-au intunecat mintea si nu suntem vrednici a ne arata in fata Domnului si a privi la cer.

Marturisim ca si noi ca si vechiul Israel, ne-am indepartat de Domnul Dumnezeul nostru prin faradelegile noastre, si de nu ne inchinam lui Baal si altor idoli netrebnici atunci prin robia patimilor si prin poftele noastre slujim idolului; prin patima imbuibarii si a poftelor slujim idolului lacomiei si al trufiei, idolului mandriei si al ingamfarii si mergem pe urmele impotrivirii fata de Dumnezeu prin naravuri rele si slujim duhului pierzator al veacului. Marturisim, ca pentru aceea s-a inchis cerul ai s-a facut ca arama, fiindca s-au inchis inimile noastre in fata milei si iubirii adevarate fata de aproapele nostru. Pentru aceea pamantul s-a uscat si s-a facut neroditor, fiindca nu aducem Domnului nostru roadele faptelor bune. De aceea, nu ne da ploaie si roua, fiindca nu avem lacrimi de umilinta si roua datatoare de viala a eugetului catre Dumnezeu. De aceca s-au vestejit toate bucatele si toata iarba campului fiindca s-a uscat in noi tot gandul cel bun. De aceea s-a intunecat vazduhul pentru ca mintea noastra s-a intunecat de ganduri rele, iar inima noastra s-a intinat de poftele faradelegii.

Marturisim ca si tie, proorocul Domnului suntem nevrednici a ne ruga. Caci tu, om fiind, asemanandu-te noua prin patimi, cu viata ta asemenea ingerilor te-ai facut si ca unul fara trup ai fost inaltat la cer; iar noi prin faptele si gandurile noastre rusinoase, sufletul nostru deopotriva trupului l-am facut. Tu prin post si priveghere i-ai minunat pe ingeri si pe oameni, iar noi ne-am facut robi necumptarii si poftelor. Tu ravneai la slava lui Dumnezeu, noi insa, ne departam de slavirea Domnului si Creatorului nostru si ne rusinam a marturisi preamarit numele Lui. Tu ai starpit necinstea si deprinderile rele, iar noi ne robim naravurilor lumii potrivnice Domnului mai vartos decit poruncilor Lui si a randuielilor Bisericii. Si cate pacate si nedreptati n-am savarsit noi pacatosii ! Prin pacatele noastre am istovit indelunga rabdare a Domnului. Pentru toate acestea dreptul Judecator s-a maniat pe noi si in mania Lui ne-a pedepsit. Deci, cu indrazanala mare fata de Dumnezeu si nadajduind in iubirea ta fata de neamul omenesc, cutezam a te ruga, marite proorocule. Milostiv fii fata de noi nemernicii si nevrednicii, roaga pe Atotbunul Dumnezeu sa nu se manie pe noi pana in sfarsit, ca sa ne piarda pentru faradelegile noastre, ci sa ne trimita pamantului insetat ploaie imbelsugata si curata si sa ne daruiasca roada bogata si bunaintocmirea vazduhului; mijloceste mila Imparatului ceresc, dar nu pentru noi pacatosii si nevrednicii, ci pentru alesii robii Lui care nu si-au plecat genunchii in fata lui Baal al lumii acesteia, pentru blandetea si curatia copiilor, pentru dobitoacele cele necuvantatoare si pentru pasarile cerului, care indura din pricina faradelegilor noastre si pier de foame, de arsita si de sete. Dobandeste pentru noi prin rugaciunile tale bine-placute lui Dumnezeu : duhul pocaintei si al smereniei, duhul blandetii si al infranarii, al iubirii, al rabdarii, al temerii de Dumnezeu si al bunei cinstiri, ca astfel, intorcandu-ne de la caile necinstei la calea cea dreapta a faptelor bune, sa umblam in lumina poruncilor Domnului si sa ajungem la bunurile fagaduite noua, binecuvantand pe Cel fara de inceput Dumnezeu-Tatal, pe iubitorul de oameni Unul-Nascut Fiul Sau si pe sfintitorul Duh Preasfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Crestin Ortodox

Schitul Sf. Ilie de pe Muntele Mic

– Hram: „Sf. Proroc llie”(20 iulie)
Biserica si chiliile calugarilor

In apropiere de Caransebes se afla Muntele Mic si Pietrele Scorila cu cei 1806 si 1617 metri, care pastreaza ca pe o relicva scumpa petece sclipitoare din mantia iernii. Privelistea si cadrul natural minunat atrag de la mar departari pe iubitorii sportului alb.

Drumul incepe de la Caransebes, coteste spre sud-est, trece prii Zervesti, Turnu Ruieni si Borlova, ca apoi sa infrunte urcusul pieptis si, dup, 15 km, calatorul sa-si gaseasca odihna si sa-i fie rasplatita osteneala dii belsug cu tot ceea ce poate da maretia naturii.

Dar Muntele Mic este tot atat de generos si vara. Coasta nordica unde sunt asezate cabanele, e scaldata de soare de la rasarit si pana la apus. De la aceasta inaltime se poate admira intreaga vale a Timisului. Putin ma sus, unde se afla infipta o mare cruce de lemn, privelistea se mareste pan la Retezat, Herculane si Jarcu, muntele preferat al caprelor negre.

In aceasta ambianta, pe o culme deasupra cabanelor si la marginea padurii de brad, se inalta pe piatra stancii biserica schitului cu hramul „Sf. Ilie”, lucrata in stilul bisericilor maramuresene, cu un turn ascutit inalt de 20 m, cu cerdac si cu prispe laterale. Initiativa apartine unor oameni de buna-credinta de la Primaria Timisoara si de la Uzinele Electrice din Timisoara, care in anul 1939 a construit bisericuta de lemn, cu dimensiunile 9,20 x 6,60 m.

Bisericuta este construita din barne de lemn pe o fundatie de piatra si un soclu de 1,5 m. in interior peretii sunt tencuiti si pictati. Pana la inaltimea de 1,3 m, peretii din interior sunt captusiti cu placaj gros. Este compartimentata in altar, naos si pronaos. Naosul este delimitat de pronaos prin doi stalpi puternici din lemn, care sustin si arcadele turlei, in pronaos, de jur imprejur, sunt lavite din scandura si placaj gros, folosite de credinciosi varstnici si de cei bolnavi. Are o turla foarte inalta, dupa modelul bisericilor de lemn din Maramures si Muntii Apuseni, pentru a usura caderea zapezii pe timp de iarna. Catapeteasma este sculptata in lemn de stejar de catre sculptorul Stefan Cajo din Timisoara, acelasi care a sculptat si catapeteasma catedralei mitropolitane din Timisoara. Pardoseala este din scandura de brad, iar acoperisul, inclusiv turla, este acoperit cu sindrila. Bisericuta a fost sfintita de P.S. Vasile Lazarescu, Episcopul Caransebesului, la 1 La slujba vecernieimai 1940.

Pictura murala din interior a fost executata de catre Elvira Dascalescu, din Bucuresti, ajutata de sotul sau, prin purtarea de grija a inalt Prea Sfintitului Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului. Pictura catapetesmei ii apartine pictorului Simion Bacala. S-a facut si alte renovari in exterior prin ajutoare primite de la Arhiepiscopia Timisoarei si Protopopiatul Caransebes (protopop fiind parintele Dimitrie Crama), fiind resfintita la 20 iulie 1980 de catre P.S. Timotei Lugojanul, episcop vicar la Arhiepiscopia Timisoarei. Ceva mai in jos de bisericuta s-a construit o cladire care cuprinde 5 chilii, bucatarie si trapeza pentru nevoitorii schitului, in perioada comunista, pana in 1991, n-au mai existat vietuitori la schit, ci numai un paznic din satul Borlova. Cladirea a fost data in folosinta Salvamontului din Caransebes, astazi facandu-se demersurile necesare pentru redobandirea ei.

De la i iulie 1991 s-a reluat viata monahala prin numirea ieromonahului Emanuel Boldea, care a slujit pana in 1995, urmandu-i ieromonahul Ilarion Iancu. Din anul 2000 a fost numit conducator al schitului ierodiaconul Timis Palincas Pantelimon, care a reusit, cu ajutoare de la credinciosi, sa ridice o cladire care adaposteste trei chilii, o trapeza, camara si bucatarie.

In stransa legatura cu schitul de pe Muntele Mic este si crucea care a fost ridicata cu spijinul primarului Timisoarei Dr. Coriolan Baran (fost ministru) si al inginerului Cornel Miclosi, fost director al intreprinderii Electro – Mecanice din Timisoara. Crucea a fost inaltata pe locul numit Cleanful Gaina. Era formata din 8 brazi, lungi de 25 m. Acest edificiu era luminat pana in perioada comunista, vazandu-se de la Timisoara, cand timpul era frumos, in perioada comunista el a fost lasat in paragina, nemaiingrijindu-se nimeni de el.

Din initiativa unui grup de intelectuali din Timisoara si Caransebes, cu binecuvantarea I.P.S. Dr. Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, si a P.S. Dr. Laurentiu Streza, Episcopul Caransebesului, se fac demersurile necesare pentru ridicarea unei noi cruci, lucrarile fiind incepute, in legCrucea metalica de pe Muntele Micatura cu acest proiect trebuie amintit si faptul ca in Carpatii Romaniei exista doua astfel de monumente (cruci memoriale): cel din varful Caraimanului, ridicat intre anii 1926 – 1928, din initiativa reginei Maria, in memoria eroilor din primul razboi mondial (inalt de 33 m) si cel de pe Muntele Mic, ridicat in memoria granicerilor banateni (inalt de 25 m).

Noua cruce, executata din structuri metalice, va fi iluminata pe timpul noptii (printr-un sistem propriu de producere a energiei electrice), ea putandu-se vedea chiar si de la Timisoara, cand timpul este favorabil.

Schitul Sf. Ilie de pe Muntele Mic a devenit loc de pelerinaj pentru credinciosii din zona Caransebesului si Timisoarei, care vin in numar destul de mare la hramul lui, in ziua de 20 iulie; pentru turistii din timpul verii si iernii si pentru credinciosii din satele apropiate care isi au salasurile in apropiere.
Crestin Ortodox

Condac la pomenirea Sfantului Proroc Ilie

Condac la pomenirea Sfantului Proroc Ilie

Sfantul Roman Melodul – Condacul la pomenirea Sfantului Proroc Ilie – evenimentele iconomiei dumnezeiesti intr-o cheie ermineutica eminamente bisericeasca: „mila”

„Dumnezeu Se daruieste oamenilor in functie de setea lor. Unora, care nu pot bea mai mult, le da numai o picatura… Dar I-ar placea sa dea valuri intregi, pentru ca si crestinii sa poata adapa, la randul lor, lumea”.

Sfantului Roman Melodul Dumnezeu S-a daruit in valuri pentru ca a vazut, de mai inainte stiinta Sa, ravna pe care smeritul melod o avea catre cele dumnezeiesti si a primit mijlocirile Nascatoarei de Dumnezeu pentru evlavia diaconului de la Biserica Maicii Domnului din Chir. De aceea l-a si inzestrat, dupa cum ne informeaza sinaxarul, cu harul poeziei, al limbajului teologic nediscursiv, care nu incearca sa inchida taina lui Dumnezeu in concepte, ci sa provoace, sa puna in legatura prin imagini care trimit la felul de a fi al lui Dumnezeu.

„Dumnezeu este atat de mare”, spunea parintele Staniloae, „ca singura poezia poate incerca sa-l exprime. Nu avem limbaj pentru maretia lui Dumnezeu. Bogatia poeziei, mai complexa decat limbajul logic, distinctiv, limitativ, a fost intotdeauna folosita pentru a-L exprima pe Dumnezeu […] Poezia utilizeaza limbajul simbolic, analogic, Dumnezeu este ca un munte inalt. Este ca un foc: il incalzeste pe om, si omul trebuie sa se pazeasca, sa se incalzeasca fara sa fie mistuit, Dumnezeu este apa vie: apa datatoare de viata. Dumnezeu este vin: El da betia spirituala, entuziasmul. Nu ne putem lipsi de acest limbaj in teologie”.

„Poezia este mai aproape de adevar decat proza, pentru ca ea restituie sensul initial al cuvintelor, iar rugaciunea si mai mult. Intr-o perioada de inflatie verbala, care nu face decat sa agraveze urata singuratate, numai omul pacii rugatoare poate sa mai vorbeasca celorlalti, sa arate cuvantul devenit chip, privirea devenita prezenta. Tacerea sa va vorbi acolo unde predica nu mai actioneaza, misterul sau il va face atent la o revelatie devenita apropiata, accesibila”.

Nu este un lucru de trecut cu vederea faptul ca in slujbele ei, Biserica a ales ca cea mai potrivita expresie a comunicarii comunitare cu Dumnezeu poezia, si mai adanc, poezia cantata.

Despre Sfantul Roman am scris mai detaliat cu ocazia editarii primului volum al imnelor lui. Nascut in Siria, in Emesa, a ajuns diacon al Bisericii din Berit. Se pare ca tot acolo a fost facut si monah. A plecat la Constantinopol in zilele imparatului Anastasie I (491-518) si a ajuns, in urma unei aratari a Maicii Domnului, „inventator”, am putea spune, al condacului, un gen de poezie imnografica cu totul nou in vremea aceea in Biserica. Primul condac cantat de el, dupa revelatia pe care a avut-o, este vestitul condac la Nastere: Fecioara astazi… care se canta pana astazi in Biserica Ortodoxa.

In zilele imparatului Iustinian era imnograful curtii. Exista unele voci care pun pe seama Sfantului Roman celebrul imn „Unule Nascut” care se canta si astazi la Sfanta Liturghie sau radacinile imnului acatist. Cu siguranta a participat la marile dispute teologice ale vremii, mai ales impotriva monotelitilor, lucru care transpare foarte puternic din poemele sale.

Anul mortii sale este incert. Se pare insa ca a murit in jurul anului 562, dupa Sinodul al V-lea ecumenic.

***

Condacul este un gen de poezie imnografica care, in istoria Bisericii, a facut tranzitia intre predica — care a evoluat din ce in ce mai mult spre poetic — si ceea ce avem astazi in Biserica sub numele de canon. Din punct de vedere tehnic, condacul este un imn alcatuit dintr-un numar variat de strofe, de regula de la 18 la 30, uneori si mai multe (cum este cazul condacului pe care il prezentam in traducere romaneasca pentru prima data), care au aceeasi structura metrica. Fiecare strofa se numeste „tropar” sau „icos”, a doua denumire impunandu-se, si este alcatuita dupa modelul primei strofe, numita „irmos”. In felul acesta, toate strofele corespund din punct de vedere metric si melodic cu prima strofa. Condacul incepe printr-un „prooimion” (ceea ce numim noi astazi condac), o strofa independenta din punct de vedere metric si melodic si care anunta in linii mari subiectul imnului si cuprinde o rugaciune sau o invocatie cu functie doxologica. La sfarsitul prooimionului se gaseste refrenul, care se repeta la sfarsitul tuturor strofelor imnului. Se pare ca melodia acestui refren era cantata de intreaga comunitate, cum se practica si astazi la refrenul imnului acatist. Ultimul icos al condacului cuprinde intotdeauna o rugaciune a melodului.

Un alt element al condacului, care s-a pastrat si la imnul acatist si la canon, este acrostihul, format din literele initiale ale fiecarui icos. Ele indica de obicei numele autorului sau reproduc alfabetul.

***

Condacul la pomenirea prorocului Ilie pare a fi unul dintre cele mai cunoscute si mai raspandite condace ale Sf. Roman Melodul, dupa cum ne informeaza editorul francez in introducerea facuta la editia critica. Desi prin dimensiuni pare sa fie cel mai lung dintre condacele Melodului si, conform informatiilor editorilor, pare sa fi suferit mai multe interventii in timp, el „izbeste” pe cititor in primul rand prin erminia extraordinar de interesanta data evenimentelor iconomiei dumnezeiesti din timpul profetului Ilie. Mi-au ramas in minte in timpul lecturilor mele, fara ca sa le pot identifica acum, doua cuvinte pe care parintele Cleopa le punea pe seama Parintilor de Dumnezeu Insuflati: „Niciodata n-a ascultat Dumnezeu de om mai mult ca in vremea lui Ilie” si Mila este toata Scriptura”. Aceste cuvinte se pare ca le aplica si le explica la modul cel mai original si mai teologic condacul Sfantului Roman la pomenirea prorocului Ilie. Interesanta este cheia ermineutica in care melodul rezolva tensiunea creata, pe de o parte, intre dreptatea lui Ilie si atitudinea lui in problema jignirii aduse lui Dumnezeu de catre oameni si, pe de alta parte, a dreptatii lui Dumnezeu si a atitudinii Sale cu totul milostive fata de oameni.

„Mila”, concept fundamental al teologiei biblice, al imnografiei, dar, in primul rand, al vietii concrete a Bisericii, exprimata clar in prooimion si mai ales de refrenul condacului singurul, unul iubitorul de oameni, singurul „filantrop” — devine cheia in care citeste Melodul intreaga intamplare din istoria biblica a lui Ilie. Ilie este drept si nu poate intelege cum Dumnezeu poate sa rabde necinstirea adusa Lui de oameni prin inchinarea la idoli. El il iubeste pe Dumnezeu si incearca sa faca ceva pentru a repara aceasta nedreptate. Asa ca hotaraste pedeapsa aspra: sa nu mai fie ploaie. Dumnezeu este milostiv si sufera cand oamenii sunt in suferinta. El este insa si drept si nu-i poate face nedreptate lui Ilie. Incearca insa sa il determine si pe Ilie sa „simta” mila, sa o experieze, pentru a judeca lucrurile cu dreptate milostiva. Ceea ce ii cere prorocul Ilie lui Dumnezeu, adica sa renunte pentru o vreme la calitatea Lui milostiva si sa respecte o dreptate lipsita de mila, este prezentata de Sfantul Roman intr-un limbaj de o concretete extrema. Aceasta renuntare la mila pentru realizarea dreptatii este pentru Dumnezeu echivalenta cu suferinta unei convulsii a organelor interne. Dumnezeu trebuie sa-si calce pe inima si sa asculte de Ilie, pentru a rezolva conflictul dintre dreptate si mila si pentru a nu-l lasa pe proroc sa se incremeneasca in dreptate, ci sa inteleaga cu simtirea proprie mila.

Pentru rezolvarea conflictului declansat de Ilie, Dumnezeu apeleaza la diverse „mestesugiri milostive”. Toate evenimentele din viata lui Ilie din perioada opririi ploii sunt prezentate de Melod ca lucrari ale lui Dumnezeu, care incearca din rasputeri sa il faca pe Ilie sa inteleaga mila: infometarea lui Ilie – ca sa il faca sa inteleaga neputinta omului, care este dependent de un lucru material pentru a trai; trimiterea in pustie si episodul cu corbul – ca sa inteleaga ca pana si firea lucrurilor se poate schimba la porunca lui Dumnezeu, corbul nemilostiv si nehranitor de pui schimbandu-si firea in pasare milostiva, care are mila de Ilie si ii aduce de mancare; trimiterea la femeia pagana — ca daca cineva nu are mila nu face parte din poporul lui Dumnezeu si este trimis intre pagani etc. Ilie ramane insa incrancenat, fara sa inteleaga sensul si rostul tuturor acestor gesturi dumnezeiesti. Dimpotriva, el le primeste ca pe ceva firesc in ravna si increderea sa totala in Dumnezeul cel viu.

Ultima forma de „silire milostiva” hotarata de Dumnezeu este un gest extrem, moartea fiului vaduvei careia Ilie ii este oaspete. Acuzat de femeie si impresionat de durerea unei mame care isi pierde copilul, Ilie intelege intr-un final lucrarea dumnezeiasca din spatele unui eveniment atat de tragic. De aceea, este constrans prin mila sa arate mila, macar fata de vaduva. insa manifestarea milei lui Dumnezeu nu poate fi punctuala, numai cu fiul vaduvei. Ea se revarsa asupra tuturor celor care sufera, fie ca Ilie poate intelege sau nu. Pentru ca Dumnezeu „face sa rasara soarele si peste cei rai, si peste cei buni” din mila Sa, nu din dreptate. De-aceea, conditia pusa de Dumnezeu pentru a-l invia pe fiul vaduvei este ca mila aceasta sa se reverse peste tot poporul decimat de seceta. Asocierea invierii fiului vaduvei din Sarepta cu acceptul lui Ilie de a fi milostiv si a porunci norilor sa dea ploaie, gest echivalent cu invierea poporului care murea din lipsa apei, este una din conexiunile teologice importante pe care Roman Melodul le face, chiar daca in Sfanta Scriptura cele doua evenimente nu au vreo legatura.

Ultima parte a imnului (strofele 30-33), in aceeasi cheie ermineutica dezvoltata pana acum, prezinta ridicarea lui Ilie la cer cu o motivatie foarte interesanta: niciun om, oricat de drept ar fi, nu poate rabda toate neputintele oamenilor. Asa ca, pentru a mai evita o astfel de atitudine din partea celui drept (in strofa 30 Ilie se gandeste din nou sa-i pedepseasca pe oameni pentru faradelegi) Dumnezeu ii propune un schimb de „locuri”: Ilie sa mearga sa locuiasca „in cer, in locasurile prietenilor Sai”, unde nu este nedreptate, iar Dumnezeu sa Se coboare pe pamant, pentru ca este Unul Iubitorul de oameni! Prorocul Ilie, conform strofei ultime a condacului, trebuia sa fie tip al celor viitoare si sa implineasca procesul trecerii vizibile de la dreptate la mila. Aceasta trecere o va marca abia dupa pogorarea Duhului Sfant, Cel trimis de Hristos Apostolilor si lumii intregi, in timpul scrierii Evangheliilor, Sfantul Luca, care schimba formularea evanghelistului Matei «Fiti desavarsiti precum Tatal vostru cel ceresc desavarsit este» {Mt 5, 48) in «Fiti milostivi precum Tatal vostru este milostiv» (Lc 6, 36).
Luna lui iulie in douazeci de zile. Condac la pomenirea Sfantului Proroc Ilie

glas 3
prooimionul [este] idiomela
icoasele poarta acrostihul acesta:
[pe prorocul Ilie, Roman il lauda]

Prooimion

Prorocule si inainte-vazatorule
al lucrarilor celor mari ale Dumnezeului nostru,
Ilie, cel cu nume mare,
cel ce prin cuvantul tau
ai oprit norii cei curgatori de apa,
roaga pentru noi
pe Unul Iubitorul de oameni.

1.

Multa oamenilor faradelege
si a lui Dumnezeu multa iubire
vazand prorocul s-a mahnit
maniindu-se Ilie;
si cuvinte de nemilostivire
catre Cel milostiv a intaratat
Manie-Te, strigand,
asupra celor ce s-au lepadat de Tine-acum,
Judecatorule preadrepte!
Insa cele dinlauntru ale Celui Bun
nicicum nu le-a pornit
sa pedepseasca
pe cei care se lepadau de El;
caci pururea asteapta
pocainta tuturor
Unul Iubitorul de oameni.

2.

Cand a vazut atunci prorocul
intreg pamantul in necredinta
si pe Cel Preainalt
deloc nemaniindu-Se,
ci si rabdand,
miscat a fost spre nebunie
si a luat pe Cel milostiv spre marturie:
„insumi o sa ma fac judecator
si nedreptatea o voi pedepsi
a celor care Te manie;
caci multa Ta rabdare
acestia toti o dispretuiesc
si nu Te socotesc
pe Tine, Parintele indurator.
Tu insa, ca un iubitor de fii,
sa Te induri de fiii Tai,
Unule Iubitorule de oameni.

3.

Acum voi face dreptate eu in apararea Ziditorului,
si voi starpi pe ai pamantului nelegiuiti
si voi hotari pedeapsa.
Insa ma tem
de bunatatea cea dumnezeiasca;
caci cu putine lacrimi
se’ndupleca de-oameni-Iubitorul.
Ce dar voi nascoci acum catre o astfel de bunatate?
« Iar mila cum o voi opri?
Adeverindu-mi hotararea cu juramant!
Ca ‘nduplecandu-L pe Acesta
Cel Drept sa nu dezlege
o hotarare ca aceasta;
ba sa si intareasca a mea judecata
ca Cel puternic,
Unul Iubitorul de oameni.

4.

Juramantul avu intaietate inaintea judecatii
si-a fost un inceput al celor hotarate.
Dar de voiti,
sa alergam la carte
si sa cunoastem cele spuse;
caci prorocul, zis-a,
maniindu-se, precum sta scris:
„Viu este Domnul! Nici roua,
nici ploaie sa mai vina,
ci numai prin cuvantul meu!”
insa indata imparatul
raspuns-a lui Ilie:
„Daca vedea-voi pocainta
si lacrimi izvorand
nu voi putea sa nu-mi deschid
milostivirile spre oameni,
Eu, Unul Iubitorul de oameni”.

5.

Indata prorocul a vorbit
si-a pus in fata dreptul juramantului:
Pe Tine, zis-a,
Dumnezeul tuturor, eu m-am jurat,
Stapane preasfinte,
sa nu se mai dea ploile
decat din nou prin cuvantul meu
Caci daca voi ajunge sa privesc
poporul intorcandu-se la Tine cu grija,
eu iti voi cere.
Nu mai este acum intru a Ta o putere, Preadreptule,
sa ‘mpiedici pedepsirea
din juramantul ce l-am pus.
Pe care il pazeste si il pecetluieste,
strangandu-ti inima.
Unule Iubitorule de oameni.

6.

Foametea, prin urmare,
cotropea pamantul,
iar cei ce’l locuiau se prapadeau
tanguindu-se
si ridicandu-si mainile
spre Cel Atoate’ndurator.
intre acestea doua
[ce una alteia se-mpotriveau]
Stapanul era prins.
Dorea sa isi dechida inima
spre cei ce il rugau strigand
si sa alerge catre mila;
insa rosea de prorocul si juramantul pe care se jurase;
Nu dadea ploi,
ci pregatea dovada
ca sa cuprinda si sa inmoaie
sufletul prorocului,
Unul Iubitorul de oameni.

7.

Vazand Stapanul pe Tezviteanul
Infierbantandu-se asupra celor de-un neam cu el a judecat ca este drept cu foamea sa il pedepseasca si pe cel drept alaturea de ceilalti;
astfel incat, prin lipsa hranei
asupra juramantului facut
sa ia o hotarare de oameni iubitoare
si sa curme pedeapsa.
Caci cu adevarat e lucru infricosator
nevoia pantecelui;
si-orice fiinta’nsufletita,
cuvantatoare sau necuvantatoare
cu’ntelepciunea dumnezeirii
prin hrana o pazeste,
Unul Iubitorul de oameni.

8.

Pantecele venea in apararea firii
si isi lua in ajutor legile firii
dandu-i atacuri
batranului si mestesuguri diverse folosind
ca sa ii schimbe hotararea;
Dar el precum o piatra
statea nesimtitor,
avand ravna castig
In loc de orice hrana
si cu acesta se indestula.
Aceasta ravna vazandu-o Judecatorul,
a usurat infometatului
prieten nevoia,
gasind ca nu e drept
ca impreuna cu acei nedrepti si cu nelegiuitii
pe omul drept sa il infometeze,
Unul Iubitorul de oameni.

9.

Deci hrana lui, Atoateinduratul,
cu toata’ntelepciunea’i pregati.
Caci corbilor nemilostivi le-a poruncit mancare sa’i aduca.
Iar neamul corbilor
este lipsit de mila,
hrana neaducand ei niciodata
puilor, asa cum trebuie unor copii,
ci puii sunt hraniti de sus.
Astfel, devreme ce si Ilie
primise a purta in sine ura de copii
si in purtari si ‘n ganduri,
de uratorii puilor
catre acesta ca si catre un urator de oameni slujitu-s-a ca un preintelept
Unul Iubitorul de oameni.

10.

„Multa ta dragoste de Dumnezeu”
a zis Dumnezeu, graind cu Ilie,
„sa nu’ti aduca pornire
de oameni uratoare!
Vezi insa corbii!
Caci ei, care cu ai lor pui
intotdeauna sunt uratori de fii,
deodata, precum vezi,
cu tine sunt marinimosi
si-acum se schimba.
Milostivirii Mele
ei slujitori s-au aratat
mancare aducandu-ti.
insa, dupa cum vad, nu pot
firea sa ti-o silesc
spre oameni,
Eu, Unul Iubitorul de oameni.

11.

Trebuie sa cinstesti acum, o, prorocule,
Of si sa imiti a necuvantatoarelor supunere,
Cum cele fara de milostiviri
cand M’au cinstit pe Mine,
Cel milostiv,
indata s’au schimbat?
Cinstesc a ta prietenie
si hotararea n’o dezleg.
insa nu pot sa port
plansul si suferinta tuturor oamenilor pe care i’am zidit.
Iar strigatul celor abia nascuti
si lacrimile cum voi purta?
Sau graiul neinteles al turmelor ce vine pan’la Mine?
Caci Eu, cu acestea toate,
ca Ziditorul, impreuna sufar,
Eu, Unul Iubitorul de oameni.

12.

Incrancenat ramase, cu toate-acestea, prorocul;
Si ii raspunse Stapanului atunci:
Nici corbii
slujitori spre-a ma hrani
nu’i mai intoarce, o, Stapane.
Sa mor de foame
voi alege, Preasfinte,
numai sa fie pedepsiti
cei ce Te necinstesc; si’mi va fi mie
o mare mangaiere!
Eu nu ma dau inapoi sa pier
cu toti acestia ce Te tagaduiesc;
Deci nu Te indura de mine,
nu ma cruta de foame,
ci numai nimiceste
pe cei necredinciosi de pe pamant,
Unule Iubitorule de oameni.

13.

Cum auzi cuvintele acestea Ziditorul, scoase pe proroc din tara,
Poruncind inaripatilor
sa nu ii mai aduca
mancare, precum mai inainte;
Si il trimise in Sarepta
la vaduva
pe cel flamand,
zicandu-i ca „voi porunci
unei femei sa te hraneasca”.
Voire inteleapta!
Caci era vaduva si dintre neamuri
femeia spre care-1 trimitea
si a copiilor grija purta.
Ca dreptul auzind
numele neamului
sa strige: „Da ploaia,
Unule Iubitorule de oameni!”

14.

Oprit era iudeilor
cu cei de alte neamuri vreodata sa manance;
pentru aceasta, asadar,
catre-o femeie de alt neam
a indreptat pe Ilie,
ca uraciune fiindu-i mancarea
de la aceea
indata pentru ploaie
sa’L roage pe Iubitorul de oameni;
insa [Ilie] nu a luat in seama
scaparea [sa] catre neamuri,
ci-a alergat catre femeie
cerandu-i de mancare
cu mare-asprime:
„Mie”,a zis, „mi-a poruncit
sa cer dajdia de la tine
Unul Iubitorul de oameni”.

15.

Cand insa vaduva a auzit acestea in graba a raspuns prorocului:
ca „nu am nimic
ascuns, ci doar faina
o mana, pe care vreau
sa merg s’o fac
ca sa mananc cu copilasii mei
nimic afara de aceasta mana [de faina]
mai mult nu’mi va ramane
ci numai moartea.
La glasul vaduvei
miscat a fost si s’a umplut de mila [prorocul]
gandind in sine
ca „se va topi mai rau ca mine
si se va stoarce de foame
vaduva, daca nu va veni
Unul Iubitorul de oameni.

16.

Acum m’ apasa, a zis, cele ale femeii;
chiar de’s infometat,
sunt unul singur,
dar cea la care am venit,
care’i si vaduva,
alaturi de copii moare de foame.
Sa nu ma fac, cel calator,
al mortii ei un vestitor; :
nici sa fiu socotit un ucigas de
de cea care ma gazduieste.
Spre toti am fost nesimtitor,
iar catre ea ma voi schimba;
lasa-voi firea mea
cu indurarile sa se desfete,
caci este ‘ndurator
Cel ce e Pricina a toate,
Unul Iubitorul de oameni.

17.

Prorocul a raspuns spre vaduva:
„O mana de faina ai, precum ai spus;
„Nu va avea in lipsa
vasul, iara urciorul tau
va izvori [cu ‘mbelsugare] untdelemn”.
Si-acestor vorbe Ilie
le puse binecuvantare,
iar Ziditorul pe data,
ca unul ce’i sarguincios la bine si milostiv,
adaugat-a si lucrarea;
Scopul prorocului
plinind Preainteleptul, dupa cum zice,
si ceea ce este cel mai adevarat
din cea mai minunata dovedire
insfacand, a dat indestulare vaduvei
Unul Iubitorul de oameni.

18.

Cuvintelor prorocului Dumnezeu S-a plecat
si a dat hrana lui si vaduvei.
Ilie, insa,
in nici un chip nu se milostivea,
ci ramanea neplecat.
Cel Milostiv atunci, vazand
poporul prapadindu-se
si pe acela nesupunandu-se,
la un alt mestesug preaintelept
a cugetat, ca Cel ce este drept;
pe fiul vaduvei atunci
l-a aratat murind,
pentru ca lacrimile
si restul relei intamplari
a vaduvei vazand [Ilie]
sa strige: „Da ploile,
Unule Iubitorule de oameni!”

19.

Cand vaduva vazu murind
pe fiul sau, se ridica asupra prorocului
zicand : „Vai mie,
de ce nu m-am sfarsit de foame
mai inainte de a te vedea?
Caci mai usor as fi purtat atunci
sa ma fi savarsit infometata
decat sa vad pe fiul meu
zacand mort
intru a ta prezenta.
Nu sunt acestea solda
celei mai bune’ntampinari!
Caci eram bucuroasa de ai mei
mai inainte sa vii tu, o, omule;
iar tu venind, lipsire de copil
mi-ai daruit, numind pe
Unul Iubitorul de oameni”.

20.

Era tinut strans de o vaduva cel ce tinea norii si ploile
si-mpovarat
de una singura cel ce pe toti
a’mpovarat printr’un cuvant;
O singura femeie preanefericita,
lipsita de orice putere
pe cel ce prin cuvant si prin putere
credea ca tine cerurile
il tine ca pe un osandit.
Si atarnandu-se de el ca o nebuna
ca pe un ucigas in judecata
il tragea, strigand:
„Da’mi pe nascutul meu, pe care l’ai ucis!”
Nu am nevoie de faina ta! Nu’mi mai da hrana, crezand ca esti,
Un iubitor de oameni!”

21.

Paine ai semanat in pantecele meu,
iar rodul pantecelui si-al meu vlastar
l’ai smuls din radacina,
si’mi vinzi [prea scump]
darurile mancarurilor.
Un suflet in loc de untdelemn,
si de faina tu mi-ai stors.
Iar eu te rog:
Refa ‘nvoiala
si’mi da [‘napoi] ce mi-ai luat;
Ori cu omorurile din popor
nu ai fost multumit, ca te-ai grijit
sa te atingi de casa mea?
Tu sufletul fiului meu
il sloboade si ia
in locul lui sufletul meu

22.

La aste vorbe ca ghimpii de usturatoarele
s’a rusinat de vaduva care striga
crezand in sinea ei
ca el a smuls cu-a lui putere
sufletul fiului ei;
Si vrand sa o convinga
nu izbutea prin vorbe;
Vazand cum nu credea aceea
in apararea lui,
se tanguia fara ‘ncetare;
insa-a privit spre ceruri strigand: „Vai mie, Doamne,
Cel ce esti martorul fara prihana
al celei care m-a primit pe mine oaspete,
Tu ai intaratat-o pe aceasta sa imi ceara copilul,
Unule Iubitorule de oameni.

23.

„Nu cred Mantuitorule”,
strigat-a prorocul Atotputernicului Dumnezeu,
ca moartea
copilului a fost ceva firesc,
precum a tuturor;
ci e un mestesug
al [marii] Tale ‘ntelepciuni, Cel fara de pacat.
Si totusi uneltit-ai
silire milostiva impotriva’mi
ca Tu, atunci cand iti voi cere
pe fiul vaduvei
cel mort sa’l inviezi,
indata sa’mi raspunzi:
„Pe fiul Meu, pe Israel Cel in nenorociri, il miluieste si pe intreg poporul Meu!”
Unule Iubitorule de oameni.

24.

Pamantul vrand sa’l mantuiasca
Atoateinduratul raspuns-a ‘ndata lui Ilie:
„Acum cuvintele mele primestele’n urechi cu lamurire si-asculta-Ma vorbind!
Sufar dureri si ma grabesc spre a pedepsei dezlegare
Si Ma grabesc hrana sa dau tuturor celor infometati, .
fiindca’s milostiv.
Vazand multimea plangerilor,
ca un Parinte eu ma plec,
si ma indur de cei ce se sfarsesc
de foame si de stramtorare.
Caci vreau pe pacatosi
sa-i mantuiesc prin pocainta,
Eu, Unul Iubitorul de oameni.

25.

Asculta, dar, cu indrazneala, prorocule,
ca si Eu mult Ma ingrijesc de ceea ce tu stii
Cum ca toti oamenii la Mine au
un zapis de milostivire
in care-am hotarat
sa nu vreau moartea
sa o vad a celor ce gresesc,
ci mai degraba viata lor.
Deci nu Ma arata
ca pe un mincinos in fata lor,
ci imi primeste cererea;
Eu iti aduc o mijlocire,
fiindca pe tine numai lacrimile
femeii vaduve te-au tulburat,
iar Eu cu toti
sunt Iubitor de oameni.

26.

Mintea si inima cuvintelor Celui Prea’nalt
Ilie si-a supus,
si-urechile [asemenea-a plecat],
si sufletul l-a ‘ngenunchiat
si l-a ‘nfrumusetat
pe el intru cuvinte
si-a zis: „Faca-se voia Ta,
Da [asadar] si ploile
si viata celui ce a murit
si inviaza-le pe toate!
Viata fiind, o Dumnezeule, –
si invierea si mantuirea,
da harul Tau
si oamenilor, si turmelor,
ca numai Tu poti
sa le mantuiesti pe toate,
Unule Iubitorule de oameni.

27.

De’ndata ce prorocul a grait acestea,
raspuns-a Induratul catre el:
„Alegerea ta
am primit si-am laudat-o
si ma grabesc sa te cinstesc.
Pentru aceia Eu am primit
harul [acesta] de la tine;
Fa-te si tu mijlocitor
si’mparte harul Meu!
Caci nu primesc in nici un chip
sa Ma impac fara ca tu sa te impaci;
ci mergi si da de veste de darul ploilor, ca toti sa strige
ca cel nemilostiv putin mai inainte,
acum spre toti deodata se-arata
iubitor de oameni.

28.

Du-te deci grabnic, prorocule,
si te arata lui Ahab binevestind,
iar Eu voi da porunca norilor
pamantul sa il scalde’n ape.
Si daruirea acestora
tu o graieste, prietene al Meu
iar Eu voi iscali
astfel de hotarari,
cinstind a ta marinimie”.
Acestea auzind, indata
se inchina Celui Prea’nalt
strigandu-I Induratului:
„Mult milostiv Te stiu,
Cunosc ca indelung rabdator
esti, Dumnezeul meu.
Unule Iubitorule de oameni!”

29.

Infricosat deci de porunca, a alergat
[atunci] prorocul spre Ahab
si vestea buna
catre-acela a grait,
precum a zis Cel milostiv.
Si’ndata norii,
la porunca Celui ce i-a facut
umflati de ape,
purtandu-se’n vazduh,
ploi izvorara.
Se bucura pamantul
si il slavea pe Domnul
iar pe copil il lua
femeia inviat.
Cu toate impreuna se veselea
Ilie si lauda
pe Unul Iubitorul de oameni.

30.

Dupa ce mult timp s-a scurs,
a oamenilor rautate a vazut
si se gandea Ilie
mai aspra pedeapsa
sa rosteasca.
Vazand dar Induratul,
grait-a prorocului:
„Ravna ce-o ai
pentru dreptate o cunosc
si stiu voirea ta.
Insa Eu impreuna patimesc cu pacatosii,
atunci cand sunt fara masura pedepsiti;
Tu te manii ca unul ce nu ai pact
si nu poti sa te ‘mpaci,
iar Eu nu Ma impac
sa pierd pe cineva
ca Unul Iubitorul de oameni”.

31.

Dupa acestea, vazand Stapanul
cum catre oameni neinduplecat era acela,
s-a ingrijit de neamul lor
si pe Ilie de pamantul lor
l-a departat;
„indeparteaza-te prietene, zicand,
de-apropierea oamenilor.
Eu ma voi pogora
spre oameni ca Cel ce’s indurat,
om facandu-Ma;
de pe pamant acum mergi sus,
fiindca nu poti sa porti
caderile oamenilor;
Ci Eu, Cel ce in ceruri sunt,
voi fi cu pacatosii impreuna
si de pacate ii voi izbavi
Eu, Unul Iubitorul de oameni.

32.

Daca nu poti, precum am zis, o prorocule,
sa locuiesti cu oamenii care pacatuiesc,
vino aici, te muta
si locuieste unde nu e pacat
intru locasurile celor ce Ma iubesc.
Si’n schimb Eu Ma voi pogori,
Cel ce pot oaia pierduta
pe umeri sa o iau si sa o port
si sa strig celor ce-au cazut:
Toti pacatosii alergati,
veniti la Mine, odihniti-va!
Caci Eu venit-am
nu ca sa’i pedepsesc pe cei ce i’am zidit,
ci ca sa’i smulg din necredinta
pe cei ce au pacatuit,
Eu, Unul Iubitorul de oameni”.

33.

Iata Ilie chip celor viitoare
s-a aratat cand fu trimis intru’naltime;
caci Tezviteanul
s-a inaltat pe car
de foc, precum sta scris,
iara Hristos s-a inaltat
pe nori si pe puteri [ceresti].
Acesta, insa, lui Elisei
cojoc din inaltimi i’a trimis;
Iara Hristos trimis-a
Apostolilor Sai
pe [Duhul] cel Mangaietor si Sfant,
pe care L’am primit cu totii,
cei care suntem botezati,
prin Care ne sfintim,
precum ne-a invatat pe toti
Unul Iubitorul de oameni.

(trad. din lb. greaca de Sabin Preda)
Articol preluat integral:Crestin Ortodox