Palatul si Biserica Ghica-Tei, monumente semnificative ale Bucurestilor

Mosia de la Colentina a fost resedinta familiei boieresti a Ghiculestilor, care a dat timp de doua veacuri, incepand de la jumatatea secolului XVII, nu mai putin de noua domnitori atat in Muntenia cat si in Moldova.

Grigore al IV-lea Ghica (1822-1828, primul domn pamantean al Tarii Romanesti numit de turci dupa indepartarea grecilor din dregatorii, armata si Biserica la sfarsitul epocii fanariote) si-a stabilit resedinta domneasca pe mosia parinteasca de la Colentina*, unde si-a ridicat din temelie un palat nou. Palatul construit de Grigore Ghica in stilul neoclasic oglindeste schimbarile in gandirea si aspiratiile boierilor romani, orientarea spre modelele occidentale si departarea de valorile traditionale turcesti-bizantine. Constructia palatului (1822) cat si a Bisericii Ghica (1833) reflecta prin arhitectura lor fenomenul profund de occidentalizare ce se produce la inceputul sec. XIX, cu ecouri in arta, arhitectura sau moda.
In fotografia de mai jos se pot remarca elementele arhitecturale, simetria planului si efectul general de claritate, armonie si echilibru specifice arhitecturii clasice.
(in prezent, palatul si domeniul lui este proprietate privata, aici functionand un restaurant care este inchis in timpul zilei; nu am putut face fotografii din curte, de aceea am folosit o fotografie mai veche a palatului)

Biserica Ghica Tei, la origine paraclisul palatului Ghica, este singura din Bucuresti in stil neoclasic italian, cu o forma rotunda unica (se pare ca in tara mai exista una asemanatoare, langa Iasi). Biserica este simetrica fata de ambele axe de compozitie, avand patru nise circulare, doua spre est si doua spre vest, iar in fata in loc de pridvor, un fronton asezat pe coloane. Biserica Ghica Tei, prin arhitectura sa atat de diferita de bisericile traditionale in stil bizantin, reflecta intr-un mod si mai spectaculos tendinta de asimilare a civilizatiei occidentale de la inceputul veacului XIX:

Biserica a fost pictata de pictorul italian Giacometti, acelasi care a pictat si plafoanele salonului si holului de la parter din palatul Ghica.

In biserica, in stanga si dreapta usii se afla portretele fratilor Grigore si Alexandru Ghica (1834-1842). In timp ce Grigore Ghica este reprezentat in tinuta orientala, fratele sau Alexandru, care a domnit doar sase ani mai tarziu, este infatisat nu intamplator in vestimentatie occidentala: Alexandru Ghica a fost primul domn care a adoptat vestimentatia europeana, si-a ras barba si a desfiintat obiceiul puparii mainii:

Langa biserica se afla mormintele mai multor membri ai familiei Ghiculestilor. Frumoasele pietre de mormant, zidul bisericii si copacii alcatuiesc un loc extraordinar.

Printre morminte se gaseste si cel al ctitorului Dimitrie Ghica. Pe monumentul sustinut de patru femei este o inscriptie in limba romaneasca, dar cu litere chirilice, care spune in graiul ales al acelui secol:
„Pietrile de pe ulitele cetatii [in]vecinate marturisita-ti, calator, ce fapte laudate Ghica Grigorie a lucrat: Domn plin de intelepciune, l-al lui mormant esti dator ismerenia a-ti depune”. Poate „pietrile de pe ulitele cetatii” vor sa aminteasca de faptul ca sub domnia lui Grigorie Ghica s-a realizat pavarea cu piatra a primei strazi din Bucuresti (in 1825) „Podul Targului de Afara” (Calea Mosilor)…
*Mosia apartinuse marelui ban Barbu Vacarescu si intrase in posesia Ghiculestilor prin casatoria Mariei Vacarescu cu banul Dumitrache Ghica [Maria (Marita) Vacarescu, nepoata lui Ienachita Vacarescu, frumusete vestita a timpului, a fost casatorita intai cu Ghica si apoi cu domnitorul Gh. Bibescu].

Autor: Cristina Iosif
sursa:bucurestii vechi si noi