Tehnica Iertarii

Iertarea implică examinarea lucidă şi detaşată a suferinţei sau a rănii din toate punctele de vedere, aceasta fiind apoi vindecată complet, prin intermediul energiei subtile divine a iertării, care face să apară efecte simultane la nivelul sufletului.

Ca să putem ierta, trebuie să atragem în universul nostru lăuntric, prin invocare, energia subtilă divină a iertării. Aceasta se realizează prin implorarea sinceră, umilă şi plină de iubire a ajutorului lui DUMNEZEU TATĂL. Într-o asemenea situaţie, după ce am făcut consacrarea fructelor acelei acţiuni lui DUMNEZEU TATĂL, Îi vom cere lui DUMNEZEU TATĂL să reverse în fiinţa noastră energia subtilă divină a iertării. Stând în picioare, cel mai bine cu faţa către răsărit, vom rosti atunci lăuntric următoarea rugă simplă şi eficientă: „DOAMNE DUMNEZEULE, TATĂ CERESC, TE IMPLOR CU UMILINŢĂ SĂ REVERŞI ÎN FIINŢA MEA ENERGIA TA DIVINĂ A IERTĂRII. TE IMPLOR SĂ MĂ AJUŢI SĂ-I IERT ÎN MOD TOTAL ŞI NECONDIŢIONAT PE TOŢI CEI CARE MI-AU GREŞIT, ATÂT CU VOIE, CÂT ŞI FĂRĂ VOIE. ÎŢI MULŢUMESC PENTRU CĂ MI-AI ASCULTAT RUGA ŞI MĂ AJUŢI”. AMIN.”

Vom rosti apoi de minim şapte ori această rugă simplă şi de fiecare dată, în finalul ei, vom simţi cum în fiinţa noastră se revarsă, de sus în jos, prin creştet, inundându-ne întreaga fiinţă, energia subtilă divină a iertării. Atunci când această revărsare a energiei subtile a iertării divine încetează, trecem apoi la cea de-a doua rostire şi continuăm la fel, cu fiecare rostire în parte.

În finalul acestor rostiri, ne gândim apoi clar la fiinţa pe care dorim să o iertăm şi la acţiunile sau situaţiile pentru care o iertăm. Apoi vom simţi cum energia subtila divină a iertării exercită o acţiune inefabilă, în finalul căreia apare o stare specifică de uşurare şi de purificare interioară, care indică faptul că energia subtilă divină a iertării a exercitat această operaţie de anihilare cu succes. În final, vom avea posibilitatea să verificăm eficienţa iertării prin apariţia în fiinţa noastră a unei stări de detaşare completă faţă de aspectele, acţiunile şi situaţiile care ne-au provocat suferinţă sau durere, precum şi faţă de fiinţa care le-a declanşat.

În cazul în care constatăm că încă mai persistă anumite tendinţe stranii, care ne arată că procesul de iertare nu a fost finalizat în totalitate, se reia de mai multe ori procedeul descris anterior, până când se instalează în fiinţa noastră acea stare specifică de detaşare completă despre care am vorbit aici.

Oferim în cele ce urmează o a doua metodă eficientă care ne permite să iertăm cu ajutorul energiei divine a iertării. Şi în cazul acestei metode, este stringent necesar să rostim de minim şapte ori ruga pe care am expus-o în acest capitol, înainte să o punem în practică. Apoi, după ce ne-am încărcat foarte bine fiinţa cu energia subtilă divină a iertării, vom trece la următoarea etapa şi vom urmări să punem în practică cea de-a doua metodă, pe care o expunem acum.

Să vedem acum care va fi modul de acţiune pe care îl vom utiliza pentru a ierta. Mai întâi de toate vom urmări să ne transpunem cât mai bine în „pielea” celui care ne-a rănit sau care ne-a făcut să suferim, menţinându-ne în fiinţa şi în pielea agresorului, a celui care ne-a făcut rău, vom urmări apoi să ne gândim cu luciditate şi detaşare ce am fi făcut noi dacă am fi fost în locul lui, în exact aceleaşi circumstanţe? Mai ales atunci, noi trebuie să ne întrebăm, cu o maximă luciditate şi detaşare, cum anume am fi reacţionat?

Imediat după aceea, vom începe să examinăm persoana care ne-a provocat acea suferinţă sau acea durere, în afara contextului în care ea ne-a ofensat, plasând-o, cu. ajutorul imaginaţiei creatoare, într-un context şi într-un cadru complet diferit. De pildă, vom urmări sa ne imaginam cum anume arată persoana pe care vrem să o iertăm pe vremea când era copil sau, şi mai bine, ne vom aduce aminte, cât mai exact cu putinţa, de o anumita situaţie sau conjunctură în care, la un moment dat, ne-am întâlnit şi atunci ne-am înţeles chiar foarte bine cu ea.

În finalul acestei operaţii de vizualizare, vom rămâne cu ochii închişi, într-o stare de reculegere, şi apoi vom aspira să ne deschidem la maxim inima, invocând totodată ajutorul lui DUMNEZEU TATĂL şi cerându-I să ne umple inima şi fiinţa de energia subtilă a compasiunii Sale infinite.

În finalul acestei acţiuni trebuie să se instaleze starea de detaşare deplină despre care am vorbit anterior în acest capitol. Atunci când este dusă la bun sfârşit cu ajutorul energiei subtile divine a iertării, care este atrasă în fiinţa noastră din Macrocosmos, iertarea reprezintă o graţie dublă. Ea o eliberează de sentimentul vinovăţiei pe fiinţa umană căreia îi este acordată şi totodată elimină amărăciunea, suferinţa, tensiunile şi încordarea care sunt specifice şi se menţin fără încetare în universul lăuntric al fiinţei în cauză, în lipsa iertării.

Ar mai trebui adăugat că, în plus, iertarea dusă la bun sfârşit cu ajutorul energiei subtile divine a iertării îl prezintă pe cel iertat într-o lumină nouă, care este lumina cea tainică a iubirii, şi nu cea a judecăţii. Starea de detaşare care se instalează la scurt timp după aceea, atunci când iertarea a fost dusă la bun sfârşit, arată că am reuşit, fără îndoială, să iertăm în totalitate. În cazul în care această stare de detaşare deplină nu se instalează, vom relua procesul de mai multe ori, până când vom reuşi. Am mai putea adăuga aici că, atunci când începem să acţionăm cu energia subtilă divină a iertării, la început va fi mai greu. Apoi, pe măsura ce vom dobândi experienţa necesară, ne va fi din ce în ce mai uşor să iertăm, folosindu-ne de fiecare dată pentru aceasta de energia subtilă divină a iertării. Aşa cum am arătat la început, iertarea atrage întotdeauna după sine iertarea. Procesul de rezonanţă ocultă care se declanşează atunci este inevitabil.

În concluzie, este foarte important să înţelegem că, atunci când nu o iertăm pe fiinţa umană care ne-a greşit, starea de chin şi de suferinţă rămâne neîncetat în universul nostru lăuntric şi generează o rezonanţă ocultă, care alimentează acea suferinţă până în momentul în care energia iertării anihilează acele răni, acele suferinţe şi le face să dispară pentru totdeauna, în timp ce judecata contractă sufletul şi îl expune la o suferinţă fără de sfârşit, iertarea îl eliberează imediat de aceste răni şi suferinţe şi, liniştindu-l, îi permite să înflorească.”

Vindecare sprituala prin Iertare

Cei slabi nu pot ierta niciodata. Iertarea este atributul celor puternici.” Mahatma Gandhi
„Ura te face mai mic, in timp ce iertarea te forteaza sa cresti dincolo de limitele tale”. Cherie Carter-Scott
„A gresi este omenesc; a ierta este divin”. Alexander Pope
„Bucuria inefabila a iertarii si a fi iertat formeaza un extaz care ar putea sa trezeasca invidia zeilor”. Elbert Hubbard
„Iertarea este cheia spre actiune si libertate!”
„Ierţi atît cît iubeşti.” (La Rochefoucauld – „Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale”)
„Iertînd te ridici mai presus decît cei ce te-au insultat.” (Napoleon – „Cugetări”)
„Învingătorul care iartă este de două ori învingător.” (Petroniu – „Satiricon”)
„Iubeşte adevărul, dar iartă greşeala.” (Voltaire – „Discurs în versuri asupra omului”)

Singura cale de a ne curăţa rănile emoţionale de otrava lor este iertarea. Este necesar să iertăm pe cel ce ne-a rănit, oricît de gravă ni s-ar părea greşeala în mintea noastră. Trebuie să iertăm chiar dacă nu merită să fie iertat, dacă nu de dragul lui, măcar de dragul nostru, pentru a nu mai suferi de fiecare dacă cînd ne gîndim la acea persoană sau la acele întîmplări care ne-au creat supărarea. Şi nu sîntem noi în măsură să judecăm greşelile altora. Cu toţii avem un unic Judecător, Dumnezeu. Dar Dumnezeu, în imensa Sa iubire cu care ne înconjoară, ne iartă greşelile noastre, dacă le recunoaştem şi dacă implorăm smeriţi iertarea Sa.
Iertarea este remediul care ne poate vindeca mintea şi apoi şi sufletul. Iertarea trebuie însă să fie totală, în profunzimea sufletului. Am iertat în întregime atunci cînd, oricîte eforturi am face să ne reamintim, nu mai ştim care a fost cauza supărării, pentru că ea a dispărut. Iertarea trebuie exersată, chiar dacă la început ni se pare dificil. Cu timpul va deveni o obişnuinţă şi în cele din urmă ne vom putea ierta şi pe noi înşine pentru toate rănile şi otrava pe care le-am creat. Iertarea de sine duce la acceptarea de sine şi apoi la iubirea de sine.

Putem să cerem ajutorul şi Graţia îngerului devotamentului şi iertării
Îngerul iertării este reprezentat iconografic cu o crenguţă de liliac în mînă, simbol al purităţii. El se roagă pentru ca fiecare dintre noi să dobîndească puterea de a ne dărui deplin şi necondiţionat lui Dumnezeu. Această modalitate de a ne dărui este cunoscută şi ca devotament. Manifestarea deplină a devotamentului implică şi iertarea tuturor acelora care ne-au pricinuit suferinţă şi lacrimi. Numai aşa vom putea ajunge să trăim aici şi acum iubirea divină pe care îngerii o manifestă şi exemplifică neîncetat.
Pentru a ierta corect, îngerul devotamentului şi al iertării ne ajută să vedem rănile şi suferinţele noastre într-o altă lumină. Rugandu-l intens să ne ajute să ne detaşăm de trecut şi de suferinţele noastre, vom accelera procesul de vindecare spirituală. Numai renunţarea la resentimente ne oferă şansa de a ne putea clarifica diferitele aspecte ale vieţii şi consecinţele acţiunilor noastre manifestate în prezent. Vom înceta a mai crede că întotdeauna ceilalţi sunt cauza manifestării necazurilor şi durerilor noastre.
Îngerii iertării ne ajută să înţelegem lecţia la care am fost supuşi, pentru a putea, eliberaţi de trecut, să trăim plenar clipa prezentă.
Iertarea ne ajută să ne eliberăm de aceste trăiri negative şi să ne ridicăm pe un alt nivel de conştiinţă.

Iertarea ne aduce în suflet Lumina Divină şi aspiraţia către Dumnezeu.
Este o artă prin care folosim talentul de a avea o viaţă bună. Este o cale pe care trebuie să călătorim iarăşi şi iarăşi, pentru a ne menţine fericirea.
Deseori credem că iertarea este spre beneficiul persoanei care ne-a rănit. Dar nu este aşa. Iertarea lucrează pentru binele celui care iartă. Iertarea pare chiar mai dificilă atunci cînd cel care loveşte nici măcar nu îşi cere iertare, sau atunci cînd nu-şi dă seama că te-a rănit. Iertarea pare imposibilă atunci cînd distanţa fizică sau emoţională face ca reconcilierea să apară de neatins. Atunci cînd rana este atît de adîncă încît să-ţi afecteze în întregime viaţa, iertarea cere un curaj enorm.
A nu ierta însemnează a fi prizonierul trecutului, al unor vechi plangeri, care nu permit vieţii să meargă înainte cu ceva nou. A nu ierta însemnează a te supune controlului pe care îl exercită altul asupra ta… a te bloca într-o secvenţă de acţiune/ reacţiune, de supărare/răzbunare, ochi pentru ochi, într-o încleştare din ce în ce mai puternică, în care prezentul ar fi veşnic depăşit şi devorat de trecut. Iertarea îl eliberează pe cel care iartă.
Iertarea nu este un eveniment brusc, rapid. Aşa cum o rană fizică nu se vindecă doar dacă ai pus un bandaj pe ea, nici iertarea nu se petrece într-un moment de regăsire plină de lacrimi. Iertarea este o călătorie, un proces. De aceea trebuie să învăţăm să devenim răbdători şi persistenţi atunci cînd mergem pe drumul iertării, avand ferm în minte capătul călătoriei, pacea interioară şi libertatea către care tindem.

„Iubiţi-i pe duşmanii voştri!” pare UNEORI aproape imposibil de realizat. Mai întîi trebuie să ierţi, apoi iubirea vine de la sine şi-ţi umple inima. Să ierti şi să iubesti fiecare fiinţă: aceasta ESTE CU ADEVARAT O FORŢA  tainică DUMNEZEIASCA.Cel mai adesea noi spunem: nu pot să iert pentru că…, dar dacă am fi să fim cinstiţi cu noi am spune: nu vreau să iert pentru că…!
Iertarea este măsura iubirii. În singura rugăciune pe care Iisus ne-a lăsat-o, avem şi măsura iertarii: „…şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşalele greşiţilor noştri…”.
Iar dacă iertarea şi iubirea sînt nedespărţite, atunci ar trebui să căutăm iertarea în inimă, nu în minte. Şi dacă devenim conştienţi că nu ştim totul, că nu putem controla totul, că mai presus de noi este o Voinţă care a creat totul şi menţine totul, atunci voinţa de a ierta devine de fapt voinţa de a te abandona în faţa Voinţei Divine. Iar această Voinţă este Voinţa de a iubi, pentru că Dumnezeu este iubire. Iertarea este în inima ta, este alegerea ta să poţi spune:
„Doamne, facă-se Voia Ta!”.