Citate Octavian Paler

  • Ziua e prea scurta, domnule, sorele prea putin. Cerul e plin de nori, fericirea o simpla vorba. In fine, dracul sa le ia pe toate. Ca zeii te pedepsesc exact cu calitatile cele mai frumoase pe care ti le daruiesc.
  • Ceilalti lupi m-ar sfâsia, daca ar sti ca urletul meu e, în realitate, un plâns.
  • Majoritatea nu are intotdeauna dreptate.
  • Cartile se scriu în singuratate, însa împotriva ei.
  • Cand vei ajunge la varsta mea, vei pricepe ca e mult mai usor sa fii erou la douazeci de ani. La saptezeci de ani, asa ceva nu mai e posibil. Devii mai modest si in privinta adevarului. Marile adevaruri, ca acela ca pamantul se invarteste, trec pe planul al doilea.
  • Nu exista desavarsire. Exista, oricum, drumul spre ea.
  • Primii oameni n-au descoperit dragostea întâmplator, s-au apropiat unul de altul deoarece în atâta singuratate dragostea era unica solutie.
  • Daca viata e un joc, acest joc trebuie sa aiba totusi o regula pe care n-o cunoastem.
  • O vorba veche pretinde ca Dumnezeu a creat omul pentru ca sa-i fie spuse povesti. Cu o conditie – totul e sa nu fie bâlbâit sau absolvent de liceu industrial.
  • Turnul Babel s-a nascut din ideea gresita ca misterul ar fi un vânat oarecare, iar metafizica o simpla problema de altitudine.
  • Fiecare om are haosul sau personal.
  • Râsul este un dezinfectant de origine divina, cu conditia sa râzi totdeauna la timp înainte de a se întinde infectia.
  • Orice “paradis” nu poate fi decât o mare simplitate.
  • Ramas singur, doream sa fiu cu altii. Fiind cu altii si nereusind sa ma integrez în atmosfera, preferam sa ramân singur.
  • Când aveam posibilitatea sa-mi îndeplinesc visul, mi-am dat seama ca si pasiunile îmbatrânesc.
  • Viata nu e o opera de arta. E, mai degraba, un bazar in care gasesti de toate, inclusiv nimicuri.
  • Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face niciodata soarele: sa lumineze… noaptea!
  • Nu stiam ca floarea amara a singuratatii are, daca o atingi pe obraz, sunetul unor pasi care pleaca.
  • Marea noastra problema nu e sa fim fericiti,ci sa fim mai putin singuri.
  • N-am înteles ca tot ce nu am iubit la timp, am pierdut.
  • Sunt dintre cei care au cerut tacerii sa strige si durerii sa spere.
  • Fiecare om are o patrie. Restul sunt tari.
  • Am învatat ca este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie între a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
  • Iubirea e un sarut furat, un zambet inocent, o imbratisare patimasa… si un suflet smuls din piept…
  • Nu voi da sfaturi nimanui…. Sa dau sfaturi, n-am chef. Si nici n-are nimeni nevoie de ele.
  • Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obtine niciodata cerându-le sau luptându-ma pentru ele. Cum poti sa lupti pentru tandrete? Sau pentru duiosie? Cel mult poti sa le astepti.
  • Infarctul mi-a lamurit, cel putin, doua lucruri. Pe de o parte, am inteles ca sunt imprejurari in care egoismul e firesc. De patru luni, ma gandesc doar la speranta ca voi depasi cu bine aceasta vara.
  • Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde. S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.
  • Bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care se multumeste cu cel mai putin.
  • Progresul tehnic este insotit de regresul interior.
  • Lacatele din noi se deschid cu o lacrima.
  • Dorul este focul care arde sperantele, dorintele, durerile, iar cenusa care ramane reprezinta amintirile.
  • Intrebarile singure sunt uneori o victorie partiala asupra limitelor.
  • Fara a pierde, nu invatam sa pretuim.
  • Iubim de fapt ceea ce ne lipseste.
  • Dreptatea apartine acelora care cred in ceva, nu scepticilor.
  • In singutate e nevoie de o dragoste sporita pt a supravietui.
  • Prietenia e ca un fir, care o data rupt, poate fi legat la loc, dar ramâne nodul.
  • Prietenia e ca un fir, care o data rupt, poate fi legat la loc, dar ramâne nodul.
  • Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat, dar nu am dreptul sa fiu si rau.
  • Pacatul nostru cel mai mare este ca facem orice anormalitate sa devina normalitate.
  • Am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.
  • Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
  • Am învatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca.
  • Omul afectiv îi tolereaza omului rational grimasa sceptica.
  • Nu poti face pe cineva sa te iubeasca. Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
  • Fiecare are dreptul la dezamagire.
  • Tot ce exista în mine ca seriozitate provine din lumea copilariei.
  • Strângând nisipul în pumn, ma gândesc câte încap într-o clipa în care nu mai vrei sa spui nimic.
  • Azi, stiu ca în lumina exista si umbre si ca fericirea e uneori dureroasa.
  • Între linistea sfintilor si furia nebunilor nu e decât o diferenta de diagnostic.
  • Viata nu e o opera de arta. E, mai degraba, un bazar în care gasesti de toate, inclusiv nimicuri.
  • Amintirile nu ne mai pot omorî; cel mult pot face o rana sa doara si sa sângereze din nou.
  • Important nu e sa-L gasesti pe Dumnezeu, chiar crezând în El, ci sa-L cauti. În clipa în care îti spui ca L-ai gasit, de fapt L-ai pierdut pentru totdeauna.
  • Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine.
  • E un lucru destul de cunoscut ca timizii sunt uneori mai curajosi decât curajosii. Ei au îndrazneli de care un om normal nu e în stare. Dupa cum nehotarâtii sunt capabili de pasiuni nebunesti.
  • Pierderea dragostei este, am descoperit atunci, raul cel mai mare care i se poate întâmpla unui om. Putem trai fara Dumnezeu, dar nu putem trai linistiti fara dragoste.
  • Ne ferim sa nu ne murdarim cumva singuratatea si de suferintele altora.
  • Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.
  • Drumul care duce spre noi însine duce în mod obligatoriu si spre ceilalti.
  • Dragostea seamana atât de bine cu lipsa ei încât uneori se confunda.
  • Cine are capacitatea de a se indragosti, poate avea mereu incredere in
    iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit!
  • Orice adevar care nu ma omoara, ma face mai puternic.
  • Singuratatea musca uneori chiar din inima.
  • Timpul e o fiara care are nesfarsita rabdare de a inghiti totul.
  • Tot ceea ce pierdem, pierdem pentru totdeauna.
  • Omul a intrat într-o era a tehnolatriei, nu mai stapâneste el tehnica, ci tehnica stapâneste pe om. Omul are iluzia ca vorbeste cu lumea întreaga la calculator. El e de fapt singur.
  • Nu exista experienta careia sa nu-i poti supravietui daca ai curajul sa înfrunti viata.
  • Omul a intrat într-o era a tehnolatriei, nu mai stapâneste el tehnica, ci tehnica stapâneste pe om. Omul are iluzia ca vorbeste cu lumea întreaga la calculator. El e de fapt singur.
  • Nu exista experienta careia sa nu-i poti supravietui daca ai curajul sa înfrunti viata.
  • Nu exista pustiu; ci doar neputinta noastra de a umple golul în care traim.
  • Cel caruia îi e indiferent daca va trai nu are nevoie de curaj.
  • Fericiti cei ce dorm fara sa se teama de vise.
  • În functie de ce se cladeste pe ruinele unei închisori, se poate spune cât de necesar era ca ea sa fie darâmata.
  • A dansa pe vulcani nu e neaparat o dovada de curaj.
  • Asteptarea ne da iluzia ca facem ceva asteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât sa murim suportabil, putin câte putin.
  • Cei cu adevarat curajosi vorbesc putin despre curaj.
  • Prietenia este un har pe care îl ai sau nu-l ai.
  • În iubire esti independent de timp ca si-n copilarie.
  • M-am legat totdeauna de locurile în care am întârziat, de unde n-am plecat imediat ce-am venit. Din camerele în care am adormit o noapte, n-am reusit sa plec fara sa-ntorc capul.
  • Uneori, omul e în situatia lui Cortes, de a arde toate corabiile care l-ar putea duce înapoi, ca sa poata merge înainte.
  • Într-o dragoste adevarata, trebuie sa fii putin sclav pentru a fi liber, adica sa nu mai vezi nimic în jur.
  • Cand iubesti esti cel mai fericit om din lume; cel mai trist lucru este sa suferi din iubire…
  • Cand iubirea, acel puf de papadie, ce vine mereu si pleaca cu primul fir de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai intalnit…
  • Dragostea este intelepciunea nebunului si nebunia inteleptului.
  • Prietenia este asemenea unei iubiri fara aripi…
  • Masurarea vietii omului nu este in functie de timp, ci de buna ei folosire. Doar o viata traita pentru altii este o viata care merita traita.
  • Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine Iubirea e un sarut furat, un zambet inocent, o imbratisare patimasa… si un suflet smuls din piept…
  • Daca nu ai iubi, cum ai putea pretui orbitoarea lumina a soarelui si mangaietoarea lumina a lunii?
  • Fericirea noastra rezida in ceea ce-l determina pe om sa-si dea seama ca este om si sa ramana asa.
  • In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se iseaza mai mult decat se traieste…
  • Am socotit totdeauna că nu mă pot bizui decât pe promisi­unile din viaţa aceasta.
  • În faţa amintirilor suntem egali cu zeii. Nici ei nu le mai pot schimba. Ceea ce s-a întâmplat nu mai stă în puterea lor şi nici a destinului.
  • Cea mai mare fericire, după aceea de a iubi, e să-ţi mărturiseşti iubirea.
  • Reprezentand ceea ce e pieritor, clipa, reprezinta totodata ceea ce e posibil. Ea moare sub ochii nostri, dar e unicul timp viu, unicul in care viata freamata.
  • Greseala oamenilor a fost ca niciodata nu s-au priceput sa se uite langa ei. Li s-a parut ca daca fericirea exista, ea trebuie sa fie inaccesibila sau, oricum, foarte greu de atins. Dincolo de orizontul lor.
  • A patra porunca : Sa nu numeri zilele.
  • Poate ca toti sfarsim prin a vorbi o limba pe care nu o mai intelege nimeni.
  • Batranetea incepe ca toamna. Cu melancolii, cu umbre care se lungesc, cu reverii si doruri vagi.
  • Cred ca dragostea ne ridica in propriii nostri ochi.
  • Cred ca lumea a fost prea mare pentru mine. In schimb, o lume redusa la ” doi” mi s-a parut ideala.
  • …există în viaţă lucruri între care nu se poate opta.
  • În rest, port în mine, fără să ştiu, un adevărat cimitir în care se află ceea ce am uitat că am văzut, că am auzit, că am fost.
  • Aminteste-ti ca paradisul a fost,aproape sigur,intr-o grota.
  • Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.
  • Existăm nu pentru a pălăvrăgi despre absurditatea lumii, ci pentru a ne da o justificare. Şi uneori e de ajuns duioşia unui cer de primăvară ca să ne reamintească acest lucru.
  • Ceilalţi lupi m-ar sfâşia dacă ar şti că urletul meu e în realitate un plâns.
  • Pe vremea când căutam “secretul secretelor” îmi alesesem ca deviză o vorbă a unuia din cei şapte înţelepţi ai Greciei antice, Bias din Priene: “Port totul pentru mine”.
  • Adevărata măsură a vieţii unui om nu se poate obţine decât prin lipsa de măsură, dorind fără măsură, îndrăznind fără măsură, iubind fără măsură.
  • Nu sunt un om religios. Nu ştiu să mă rog fără să mă tem că fac un gest convenţional.
  • Destinul lucrează prin amănunte.
  • Mi-am dat seama că teroarea nu ţine neapărat să-ţi smulgă unghiile. Era suficient să te facă să-ţi fie teamă să spui altceva decât era îngăduit.
  • Acest bătrân, Don Quijote, care pare bun de dus la azil, rezolvă, dacă ne gândim bine, cea mai încâlcită problemă a filozofiei: rostul vieţii. Acest bătrân caraghios ne învaţă, dacă nu ne repezim să ne amuzăm de forma în care o face, că esenţialul în viaţă este să ai o convingere.
  • Politica nu are principii. Are numai interese.
  • Eu nu consider modestia o virtute. O invocă, în genere, indivizii cu însuşiri mediocre pentru a lăsa impresia că mediocritatea lor ţine loc de modestie, nu de lipsa lor de calităţi.
  • Se pare că nu uităm nimic din tot ce a fost esenţial în viaţa noastră. Uităm doar detaliile.
  • Am avut norocul să aflu că dragostea este unicul adevăr important şi absolut, într-o viaţă care nu ne dă decât daruri relative. Şi n-am fost ipocrit. Am iubit şi eu.
  • Doar din amintiri mai pot crede că vara e anotimpul destinului meu.
  • Acesta pare a fi trecutul. Un limbaj.
  • Orice “paradis” nu poate fi decât o mare simplitate.
  • Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată.
  • Nu există fericire de care să-ţi aminteşti fără tristeţe.
  • Când aveam posibilitatea să-mi îndeplinesc visul, mi-am dat seama că şi pasiunile îmbătrânesc.
  • Dacă nimic nu justifică moartea, viaţa are toate justificările.
  • Omul e mai măreţ cu cât încearcă mai încăpăţânat imposibilul.
  • Omul afectiv îi tolerează omului raţional grimasa sceptică.
  • Păcatul nostru cel mai mare este că facem orice anormalitate să devină normalitate.
  • Amintirile nu ne mai pot omorî; cel mult pot face o rană să doară şi să sângereze din nou.
  • Viaţa nu e o operă de artă. E, mai degrabă, un bazar în care găseşti de toate, inclusiv nimicuri.
  • Nu dispreţui lucrurile mici; o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate
  • Drumul care duce spre noi înşine duce în mod obligatoriu şi spre ceilalţi.
  • Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
  • E un lucru destul de cunoscut că timizii sunt uneori mai curajoşi decât curajoşii. Ei au îndrăzneli de care un om normal nu e în stare. După cum nehotărâţii sunt capabili de pasiuni nebuneşti.
  • Important nu e să-L găseşti pe Dumnezeu, chiar crezând în El, ci să-L cauţi. În clipa în care îţi spui că L-ai găsit, de fapt L-ai pierdut pentru totdeauna.
  • În funcţie de ce se clădeşte pe ruinele unei închisori, se poate spune cât de necesar era ca ea să fie dărâmată.
  • Cel căruia îi e indiferent dacă va trăi nu are nevoie de curaj.
  • Nu există experienţă căreia să nu-i poţi supravieţui dacă ai curajul să înfrunţi viaţa.
  • Uneori, omul e în situaţia lui Cortes, de a arde toate corăbiile care l-ar putea duce înapoi, ca să poată merge înainte.
  • Prietenia este un har pe care îl ai sau nu-l ai.
  • Într-o dragoste adevărată trebuie să fii puţin sclav pentru a fi liber, adică să nu mai vezi nimic în jur.
  • Tot ceea ce se întâmplă se întâmplă fiindcă aşa trebuia să se întâmple.
  • Sunt lucruri pe care le poţi avea doar dacă stai departe de ele. Făcând greşeala să le cauţi, le pierzi.
  • La urma urmei, lumea e plină de rataţi. Câţi ar putea spune că şi-au văzut împlinite toate aşteptările? Poate, e chiar o lipsă de modestie să declari: sunt un ratat!ca sa devii “ratat” trebuie sa fi avut niste visuri inalte, niste ambitii mari.
  • În trecut nici zeii nu mai pot schimba nimic.
  • Unica mediocritate injustificabilă e mediocritatea iluziilor.
  • Duc, când sunt treaz, un mic infern. Amintirea anilor în care nu-mi păsa că timpul trecea. Dar, probabil, a spune întreg adevărul despre tine e cu neputinţă.
  • Prietenul meu, Sofocle, zicea ca numai traită în nestiinta viata este placuta. Dar daca am apucat sa stim cate ceva?
  • Doamne, cum ne-am despărţit cu toţii. Poate că şi prietenia şi iubirea nu merită, într-adevăr, să fie trăite, dacă nu sunt veşnice. O viaţă întreagă de frumuseţe, asta ar însemna ceva, într-adevăr.
  • Unii nu se pot stapani sa nu dea din maini, incercand sa iasa, chiar daca astfel se scufunda cu totul.
  • face soarele niciodată: să lumineze în întuneric.
  • Nu există sentiment tragic la români. Cred că dragostea la noi parcurge doar distanţa dintre romanţă şi pat. Avem o psihologie de popor superficial, de popor care poate frige mititei pe orice Golgotă.
  • Îmi iubesc ţara atunci când nu mă uit la televizor şi când nu merg pe stradă.
  • A aştepta înseamnă a supravieţui cât mai mult, a aluneca spre moarte încet.
  • Curajul este, aş zice, o frică în care s-a pus ordine; ceea ce te ajută să te agăţi de partea de frică unde pierderile sunt mai mici.
  • Ce las in urma mea: un destin sau o biografie?
  • Dragostea e o luptă între două suflete şi între două trupuri în care uneori nu e niciun învingător, alteori nu e niciun învins.
  • A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi.
  • O iubire pe care esti nevoit sa o pazesti nu reprezinta nimic.
  • A muri înseamnă de fapt a te muta într-o stea.
  • Pământul e singurul loc în care se poate crea Paradisul.
  • Scepticismul este o infirmitate, nu o sursă de vanităţi.
  • Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
  • Singurătatea nu e o victorie înaintea celorlalţi, ci e de fapt un naufragiu personal.
  • Timpul e o fiară care are nesfârşita răbdare de a înghiţi totul.
  • Oricât de frumoasă ar fi o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere.
  • Cred că aş putea să înşir câteva sute de mirosuri ale ierbii, în funcţie de ceasurile zilei, de ploaie, de soare, de anotimp, de pământ, de umbră, de înălţime, de gradul de umezeală ori de uscăciune. Aş putea deosebi acum, bănuiesc, cu ochii închişi murele oloage de murele crescute în tufe, foşnetul unui fag de foşnetul unui brad. În schimb, multe din cele trăite s-au estompat, lăsând în urmă goluri, ca într-o pădure arsă pe jumătate. Această descoperire mă obligă să admit că memoria mea seamănă acum cu o oglindă spartă, care-mi restituie frânturi de viaţă.
  • Tinereţea nu mai e decât o zdreanţă aurie, pe care o târăsc amintirile.
  • Din ce în ce mai puţin soare şi din ce în ce mai multă amintire a soarelui…
  • Un nebun nu se mai teme de nebunie.
  • Nimic nu m-a emoţionat până acum în Mexic ca fluturii proliferaţi pe statui, pe frunţile şi pe piepturile luptătorilor. Ei îmblânzesc măştile care i-au îngrozit pe spanioli.
  • Nu există, poate, ceva mai trist decât un om care vrea să fie vesel cu orice preţ.
  • Nimic nu m-a emoţionat până acum în Mexic ca fluturii proliferaţi pe statui, pe frunţile şi pe piepturile luptătorilor. Ei îmblânzesc măştile care i-au îngrozit pe spanioli.
  • Cine a văzut speranţa, nu o mai uită. O caută sub toate cerurile şi printre toţi oamenii. Şi visează că într-o zi o va întâlni din nou, nu ştie unde, poate între ai săi.
  • Nu ştiu pentru cine scriu, dar ştiu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o o dată: în ochii copilului care am fost.
  • Una din prejudecăţile lumii noastre este de a pune eticheta, de a clasifica totul; oamenilor li se pare că au şi înţeles ceea ce au clasat.
  • Nu s-a zis că adevărul unui om este ceea ce el ascunde?
  • Am învăţat să iubesc, ca să fiu iubit.
  • Numai că la o carte e mai uşor să-ţi dai iluzia că poţi să rămâi la aceeaşi pagină. Chiar dacă şi asta e o iluzie. O minciună. Pentru că, dacă rămâi la aceeaşi pagină, de fapt citeşti mereu o pagină nouă pe măsură ce îmbătrâneşti.
  • Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit.
  • Cu toate mizeriile şi nedreptăţile ei, lumea e singurul loc unde putem spera să ni se facă dreptate.
  • Pustiul m-a făcut să înţeleg că nu sunt destul de puternic pentru a nu iubi pe nimeni.
  • Daca iubeşti un om perfect, n-ai niciun merit că-l iubeşti.
  • Uneori aşteptarea ne maturizează, alteori ne omoară. V-aţi gândit vreodată că o aşteptare nu seamănă cu alte aşteptări? Aşteptările diferă între ele ca oamenii.
  • Să avem mai puţin umor, amintindu-ne că filosofia noastră naţională, întemeiată pe ideea că “bietul om” e “supt vremii”, a fost formulată de un om căruia i s-a tăiat capul.
  • Trăim cu frenezie o flecăreală continuă, mulţumiţi că avem ce bârfi, fără să ne pese că ţara în care locuim ar putea fi părăsită de istorie.
  • Ca să fii profet, trebuie să-i aparţii lui Dumnezeu. Fiecare profet are un Dumnezeu pe care-l serveşte. Nu se poate să fii aşa, profet pe contul tău.
  • Tentaţia noastră de a bagateliza orice prin băşcălie, prin zeflemea, nu e singura care ni-l face străin pe Don Quijote, împiedicându-ne să ajungem la ce este dincolo de partea amuzantă a aventurilor lui.
  • În acele nopţi stranii am înţeles că mitologia e un fel de copilărie a istoriei.
  • Pentru Pitagora sufletul avea forma pătrată. La vechii chinezi pătratul neînchis era simbolul infinitului. Mondrian şi-a petrecut douăzeci de ani din viaţă desenând pătrate.
  • S-ar zice că Petraşcu a fost obsedat toată viaţa de o idee scumpă romanticilor: timpul apus vorbeşte neîntrebat.
  • Bătrân, Hals dă impresia că şi-a pierdut verva. Dar au fost descoperite la el douăzeci şi şapte de nuanţe de negru.
  • Nu ştiu dacă pictorii frumoşi, cum a fost, se pare, Dante Gabriel Rossetti, s-au gândit vreodată la Narcis, făcându-şi autoportretul. Ceea ce ştiu e că întreg procesul intentat lui Narcis are la bază o lacună de lectură.
  • Cine se caută pe sine, găseşte lumea, cine caută lumea, se găseşte pe sine.
  • // <![CDATA[//

    // <![CDATA[//

  • Dacă destinul nu depinde de tine, de tine depinde ce faci cu ceea ce îţi dă destinul.
  • Viitorul există deja, într-o măsură, în noi, sub forma amintirii.
  • Nu toată lumea e capabilă să stea în mlaştină până la gât şi să surâdă. Unii nu se pot abţine să nu dea din mâini, încercând să iasă, chiar dacă astfel se scufundă cu totul.
  • Dragostea seamănă atât de bine cu lipsa ei încât uneori se confundă.
  • Cei pregătiţi să înţeleagă un lucru n-au nevoie, oricum, ca acel lucru să le fie strigat în urechi.
  • Arta, s-a zis, este cel mai scurt drum de la un om la altul. Probabil, tot ea este şi cel mai scurt drum de la om la el însuşi.
  • În faţa lipsei de logică a lucrurilor, nu e eficace decât puterea cu care crezi în ceva.
  • Lacatele din noi se deschid cu o lacrima.
  • Trebuie să ari când e timpul să ari, nu când ai chef.
  • Memoria îşi aminteşte chiar şi de uitare.
  • Am început să-mi dau seama că, din actor pe scena vieţii, deveneam un figurant.
  • Mai târziu” devenea “prea târziu.
  • Cerul devenise pentru mine ceea ce este pentru orice bucureştean. Ceva lipsit de orice fior metafizic, un albastru decolorat banal, murdărit de fumul fabricilor, de unde când se înnorează, cad ploile care umplu oraşul de bălţi.
  • Eu am reuşit să am, azi, numai îndoieli şi să nu mai ridic ochii spre cer decât ca să ştiu când trebuie să iau umbrela.
  • Pustiul nu-l poate înţelege decât cine l-a trăit.
  • Mă tem de ceea ce sfârşeşte totdeauna prin a ne lăsa singuri.
  • Orice singurătate are momentele ei de orgoliu.
  • Loviturile vieţii nu sunt numai distructive, ci şi constructive; ca loviturile ciocanului în dalta unui sculptor priceput.
  • Viaţa unui om este o gură de aer.
  • Pesimismul meu este modul meu de a nu accepta să judec normal o anormalitate.
  • Începem să murim când nu mai avem puterea de a opta.
  • Există, poate, o clipă în viaţa fiecăruia când vede limpede că nu negaţia este rostul lui.
  • Poate că acesta e singurul destin: ceea ce ţinem minte.
  • Unii se nasc bătrâni şi unii devin bătrâni foarte repede. Iar unii, ca mine, nu se maturizează niciodată.
  • Defectele mele sunt principala mea calitate.
  • Sunt mai mult păgân decât creştin.
  • Poate, cei care au spus cel mai mult sunt cei care au suferit cel mai mult.
  • Astăzi ştim că nu putem să facem nimic împotriva morţii, dar că trebuie să facem totul în favoarea speranţei.
  • De aceea, azi, înţeleg că destinul se ascunde, deseori, în cea mai cenuşie şi insesizabilă banalitate.
  • A te bate cu morile de vant facand calcule, gandindu-te la riscul ca poti sa pari ridicol, transforma sublimul in stupiditate.
  • // <![CDATA[//

    // <![CDATA[//

  • Dorul e focul in care ard sperantele, dorintele, durerile, iar cenusa ce ramane reprezinta amintirile…
  • Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda.
  • Despartirile au ceva din melancolia asfintitului, o blanda stralucire care ascunde in ea avertismentul intunericului…
  • Numai o mare nenorocire ne poate arata cat de marunte sunt nemultumirile “insuportabile”.
  • Am avut un vis straniu. Mă aflam dinantea unei oglinzi care se pietrifica sub ochii mei. Uimit, am văzut-o transformându-se în zid. Ulterior, n-am mai simtit nevoia să caut alt răspuns în privinţa destinului. Nu poţi fugi de tine însuţi nici măcar când o vrei cu tot dinadinsul. Sau mai ales atunci.
  • Când eram tânăr, fugeam prin viaţă fără să mă gândesc că o iubire poate fi tragică, la un moment dat, din pricină că-i vezi capătul.
  • Singurătatea, află de la mine, n-o umple lumea, ci o singură fiinţă. Una care te poate ridica sau nimici.
  • Nu există sentiment tragic la români. Cred că dragostea la noi parcurge doar distanţa dintre romanţă şi pat. Avem o psihologie de popor superficial, de popor care poate frige mititei pe orice Golgotă.
  • În primul rând, sunt conştient că trăiesc într-o ţară de misogini. Şi dacă mă veţi contrazice, vă voi ruga să-mi daţi un exemplu, măcar unul, de mare poveste de dragoste la români.
  • S-a întors spre mine: “Dintre cei iubiţi de tine, cei mai mulţi sunt în lumea umbrelor. De ce te-ai teme atât?”. “Aici răspunsul e simplu, i-am spus. Pentru că nici pe cei morţi nu pot să-i iubesc decât trăind.”
  • Cred că n-am fost fericit decât în clipa în care am putut spune şi eu, ca orice om, că am iubit. Nu ca scriitor am fost fericit şi nici ca gazetar.
  • Va daţi seama ce ar însemna să fie luată “ca adevăr” ideea lui Nietzsche că “Dumnezeu a murit”? Duhoarea metafizică răspândită de cadavrul lui Dumnezeu ar face viaţa irespirabilă.
  • Ar fi cinstit să recunoaştem că barbarul care a asediat Roma, pe vremuri, şi a învins-o avea unele calităţi pe care, ulterior, între zidurile Romei, le-a pierdut.
  • Cum să explic, oare, de ce cred că nu poţi să iubeşti viaţa şi să rămâi nepedepsit? Sigur, aş putea spune că zeii care ne-au creat au fost sadici. Ne-au dat capacitatea de a iubi, ştiind că, astfel, vom descoperi singuri suferinţa. Dar mă îndoiesc că zeii sunt de vină.
  • Ca lumea să fie impresionată de moartea ta, trebuie să laşi în urmă un cadavru frumos. Dacă ai ratat prilejul să te sinucizi în tinereţe, mai târziu se va zice doar: “A trăit destul!”. Ceea ce s-ar spune în cazul meu.
  • Oamenii nu obosesc să fie banali. Şi uneori sunt fericiţi tocmai din aceasta cauză.
  • Cred că dragostea ne ridică în proprii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti.
  • Numai că inteligenţa mea a avut întotdeauna un defect faţă de a altora, e o inteligenţă tristă. Asta e tot.
  • A te simti singur nu e doar dovada unui gol, ci si o dovada ca inca n-ai pierdut legatura cu lumea. Remarci absenta celorlalti. Uneori, numai prin singuratate suntem solidari.
  • Dar nici azi nu pricep cum poate fi cineva mizantrop sub un soare arzator, pe o plaja. Probabil adevarata nefericire nu e sa nu fii iubit, ci sa nu poti iubi.
  • Impartind timpul, omul a descoperit ca el curge ireparabil. A observat ca “azi” devine “ieri” si ca umbra copacilor se alungeste spre asfintit. In clipa aceea a devenit melancolic si a descoperit regretul. Dar era prea tarziu.
  • Nu putem vedea toti cerul ca un astronom, pamantul ca un geolog, florile ca un botanist, norii ca un meteorolog, pasarile ca un zoolog. Am face din univers un Larousse enorm. Trebuie, probabil, sa existe pe lume si diletanti, a caror singura specialitate e melancolia. Si, evident, eu fac parte din ei.
  • Cine se uita in sertarele mele da peste o intreaga farmacie. Dar dragostea de viata e un sentiment parsiv! In fiecare dimineata, cand vad cerul limpezindu-se, redescoper senzatia sacrului, desi v-am marturisit ca nu sunt un om religios.
  • Ceea ce m-a blocat de cate ori m-am temut ca ar putea exista un “maine” cand viata n-ar mai fi decat o umilinta continua, fara nicio scapare, a fost gandul ca, o data pasul facut, nu ai cum sa-l regreti.
  • Ideea mea despre moarte e una goala, fara nicio promisiune.
  • Adevarul nu e niciodata pur si aproape niciodata simplu.
  • Se pare ca inca dupa vremea lui Caragiale cuvantul ” reactionar ” era compromis.
  • Am avut timp sa fiu egoist si superficial, am avut timp sa fac din regrete o boala incurabila. Am avut timp sa descopar ca lumea in care ma aflu nu e lumea in care mi-as fi dorit sa traiesc, fara sa fiu sigur ca exista vreuna cu care as fi fost compatibil.
  • Curioasa ideea lui Origene ca fiecare suflet are trupul pe care il merita. Cunosc prea multe cazuri in care lucrurile au stat pe dos.
  • Adevarul e ca m-am straduit mereu sa nu recunosc ceva: sunt un om trist. Am preferat sa confund dragostea de viata ( reala, dar egoista ) cu natura mea intima.
  • Marea e, probabil, singurul loc unde se poate intelege bine, cu adevarat, diferenta dintre mitologie si istorie.
  • Ma intorc tot mai des la ideea ca destinul este dictat de detalii.
  • Viperele nu dorm in istorie sub pietre.
  • Viaţa în Lisa nu era de invidiat pentru cineva care judecă doar prin prisma confortului. Mucosul care nu putea zice ” răsărit” şi “călătorit” umbla în opinci prin zăpadă.
  • Cand spun “lume mitologică” mă gândesc la ceva simplu. M-aş feri să zic că am avut o copilărie “de basm”.
  • Tocmai a căzut prima zăpadă. A nins indolent şi frumos, ca într-un basm nordic. Acum, crengile îngheţate ale oţetarilor au bandaje albe, iar în curte zăpada (singurul lucru curat din 2005, îmi vine să spun) n-a apucat, încă, să se transforme în mâzgă purulentă.
  • Dragostea nu este doar un zâmbet, nu este doar o floare, dragostea este un suflet rănit şi apoi vindecat de altul.
  • Grecii ne-au sugerat că marea filosofie are în miezul ei un pahar de cucută.
  • Pentru mine, Lisa nu e o localitate. E un amestec de lume reală şi mitologie, care nu poate fi asemănat cu nimic.
  • N-am urmărit aici mai mult decât să mărturisesc ceea ce am aflat cu ajutorul inimii de la viaţă.
  • Mă tem de moarte, pentru că nu cred în viaţa de apoi.
  • Dacă nu pot să fac istoria, o îndur.
  • Singura mea satisfacţie reală sunt dezamăgirile mele, asta înseamnă că am avut iluzii foarte mari.
  • Sunt un singuratic. Am puţini prieteni. Sunt singur aici, între molii şi cărţi. Certitudinile mele sunt ca hainele roase de molii.
  • Maşina de scris a devenit o prelungire a trupului meu. M-am dezobişnuit să scriu de mână. Nu concep să folosesc calculatorul. Progresul tehnic şi ştiinţific este însoţit de regresii interioare.
  • Mitologia este pentru mine un refugiu, un fel de fugă în istorie. Faptul că omul a ieşit din timpul mitologic şi a intrat în timpul istoriei nu este în avantajul său. Eu sunt un reacţionar.
  • Nimic nu mai impiedică acum teoria grecilor că toate popoarele aflate dincolo de civilizaţia lor erau alcătuite din barbari. Adică din persoane care nu meritau decât dispreţ.
  • În nouă cazuri din zece, dacă femeile de care m-am despărţit s-ar fi întors înapoi după ce plecaseră, poate le-aş fi căzut în genunchi.
  • A doua pasiune a fost şahul. Jucam în fum de ţigară ore întregi fără să mă pot desprinde de pe scaun. Parcă mă ţintuia cineva acolo… Întreg universul încăpea acolo.
  • Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare pret dat in dar fiecarei fiinte umane. Daca l-ai pierdut, viata ta nu mai are nici un sens…
  • O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara.
  • Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers!
  • Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine!
  • Fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de vant spanzurata in vid!
  • Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu!
  • Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte…
  • Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata… prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita…
  • Dragostea e speranta si fara speranta lumea nu ar exista…
  • Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: