Imobilul Banloc-Goodrich, Calea Victoriei № 218

Octav Doicescu, (n. 9 ianuarie 1902, Brăila – d. 10 mai 1981, Bucureşti) arhitect român, membru titular (1974) al Academiei Române, este un creator care face parte din curentul modernist român, manifestat începând cu anii 1930, alături de Horia Creangă și Duiliu Marcu.

Octav Doicescu a fost un teoretician și un promotor al dezvoltării urbane, profesor și practician. El și-a exprimat încrederea în modernism la începutul anilor 1930, și ca admirator a lui Le Corbusier a realizat cronici ale primelor încercări de modernism din București în ”Spiritul arhitecturii Bucureștilor” (articol inclus în volumul ”Către o arhitectură a Bucureștilor”, București 1935).

Octav Doicescu se manifestă ca arhitect începând cu o arhitectură modernă precisă, ce poate fi asemănată cu rezultatele mișcării Bauhaus, cum este cazul Casei de Odihnă pentru angajații companiei Gaz-Electra de la Snagov; mergând până la o arhitectură în care elemente folclorice naționale sunt incorporate cu îndemânare, cum este cazul locuințelor din parcelarea Jianu, fără a cădea victimă a stilului „neoromânesc“, care fusese inițiat de Ion Mincu și promovat ulterior de Petre Antonescu, Grigore Cerchez, Cristofi Cerchez și Nicolae Ghica-Budești.

Mult mai târziu, Octav Doicescu adoptă un vocabular modernist care incorporează elemente clasice pentru a împrumuta individualitate unor clădiri reprezentative, asimilat ulterior cu clasicismul epurat, de sorginte realist-socialistă. Acesta este și cazul imobilului care a adăpostit Sediul Societății ”Banloc-Goodrich“, realizat între 1943-1946.

La sfârşitul anilor 1930, cel mai vechi trust producător de anvelope, înfiinţat de dr. Benjamin Franklin Goodrich în 1870, se asociază cu Elisabeta, principesă a României, fostă regină a Greciei şi sora regelui Carol al II-lea, pentru a înfiinţa în România o fabrică de anvelope.

Principesa Elisabeta era fiica cea mai mare a Reginei Maria şi a Regelui Ferdinand. Ea purta numele mătuşii sale, Regina Elisabeta, soţia Regelui Carol I. Principesa Elisabeta s-a căsătorit în 1921 la Bucureşti cu prinţul moştenitor George al Greciei, de care a divorţat în 1935, revenind apoi ca principesă în România.
La întoarcerea în ţară, primeşte din partea fratelui său un palat lângă Herăstrău, cunoscut sub numele de Palatul Elisabeta. Ulterior, principesa Elisabeta îşi cumpără din renta sa viageră o moşie şi un conac în Banat, lângă localitatea Banloc. Acolo urma să fie ridicată şi fabrica de anvelope, care a fost până la urmă amplasată lângă Floreşti, Prahova. În anul 1948 Principesa Elisabeta este nevoită să părăsească ţara, împreună cu toţi membrii familiei regale.

Intreprinderea Banloc-Goodrich produce neîntrerupt anvelope de calitate în Romania, fiind o şcoală pentru specialiştii români din domeniul anvelopelor. Forţa de muncă iniţială a fost recrutată din rândul muncitorilor Rafinăriei Brazi. În prezent, anvelopele sunt produse sub marca Michelin. Liniile de producţie BF Goodrich, precum şi dreptul de utilizare a mărcii au fost vândute la nivel mondial companiei Michelin în 1988.

În 1938 Octav Doicescu desenează imobilele pentru birouri, ateliere şi locuinţe pentru muncitori ale companiei Banloc-Goodrich din Floreşti.

Imobilul oferă spre stradă imaginea a trei corpuri, două laterale, cu patru etaje, iar cel din mijloc retras și având șapte etaje. Parterul este compus pe o succesiune de arcade cu arce în plin centru, care imită structura unui portic, închis însă accesului public. Primul etaj, prin cornișele care îl delimitează și elementele de ancadrament, sugerează un piano nobile. Urmează un grup de trei etaje în care ferestrele sunt grupate conform regulilor clasice (3×3, 5×5). Corpul central subliniază intrarea principală în imobil prin cele trei ancadramente de fereastră de la etajul unu, precum și prin pilaștrii și elementele de modenatură de la etajele șapte și opt.

Imobilul din Calea Victoriei nr. 218 este caracterizat de grija față de atingerea unei funcționalități optime pentru activitățile de birou și îmbunătățirea calității spațiului de lucru, pe baza unei organizări raționale a spațiului și a unei modelări volumetrice clare, punctate de elemente din vocabularul clasic.

Urmează câteva detalii de execuție a scării interioare.

Detalii ale modenaturii: muluri, cornișe, ancadramente de fereastră și textura rezultată din buciardare la fațada parterului.

Din comentariile rămase în literatura de specialitate și din starea actuală rezultă că inițial culoarea fațadei imobilului era diferită de cea din prezent.

Imobilul a adăpostit în anii comunismului sediul unui institut de proiectări. Recent a fost preluat în administrarea guvernului, fiind propus pentru a deveni sediul CNSAS. În prezent este nelocuit, accesul la etaje este sigila

Autor: Armyuser
sursa:bucurestii vechi si noi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: