Amintiri de pe Splaiul demolat

Cu ocazia lucrărilor de construcţie a Centrului Civic, demarate în 1982, a fost afectat şi un tronson de pe Splaiul Independenţei, cuprins între Piaţa Naţiunile Unite şi strada Haşdeu. Este vorba de malul drept al Dâmboviţei, din dreptul actualului Parc Izvor. Numerele imobilelor erau cuprinse intre 1 şi 87.

Pentru început, să privim o imagine de ansamblu a zonei (foto Gh. Leahu)

Iată o imagine dinspre Piaţa Unirii către Operetă (autor Gh. Leahu), din aprilie 1977. Imobilul din stânga există şi azi la colţul străzii Vânători:

Cu prilejul Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor din anul 1953, Opereta s-a mutat pe Splai în locul Operei, care şi-a preluat noul său local. Timp de 34 de ani şi-a ţinut aici spectacolele, cei mai cunoscuţi artişti care au jucat pe scenă fiind Ion Dacian, Constanţa Câmpeanu şi Dorin Teodorescu. Sala avea o capacitate de aproximativ 700 de locuri şi o acustică excepţională. În 1987 clădirea a dispărut. Dl. Leahu, care era şi pictor, ne-a lăsat o mărturie a acelei zone în acuarelă:

Iată şi o altă imagine, din perioada când tramvaiele circulau pe malul drept al Dâmboviţei (din 1981 au fost mutate ambele linii pe malul stâng):

Acum este momentul să postăm o hartă a zonei (Ghidul străzilor 1969):

Prin spatele clădirii Operetei trecea strada cu acelaşi nume, astăzi dispărută. Pe locul fostului aşezământ de cultură se găseşte acum unul din blocurile „gemene” din Piaţa Naţiunilor, cu 14 etaje:

Dl. Cristian Popescu, autorul lucrării „Bucureşti – arhipelag” a surprins şi el zona de început a Splaiului Independenţei, în anul 1985, când era pe punctul să fie „rasă”

Imediat după clădirea Operetei, exista o cişmea monumentală, ridicată în 1903 în amintirea lui Gheorghe Lahovary, ucis în duel de spada lui Nicolae Filipescu, care îl provocase în urma unei dispute politice. După demolări, a fost salvată întreagă şi mutată în faţa blocului turn cu 17 etaje din Piaţa Naţiunile Unite.

Puţin mai departe, la nr. 7, se găsea clădirea fostei Primării a raionului N. Bălcescu (care a funcţionat între 1950-1968), în stil neo-românesc discret (foto Cristian Popescu)

După intersecţia cu strada Sapienţei, la nr. 21 se afla o construcţie cu etaj, în formă de potcoavă – sediul policlinicii şi spitalului pentru sportivi (foto Gh. Leahu)

În dreptul străzii Mihai Vodă exista un pod peste Dâmboviţa, care lega cele două sectoare ale străzii, ce se întindea pe ambele maluri. Iată cum arăta acest pod:

La capătul podului Mihai Vodă exista Farmacia nr. 51 (fostă Stoenescu), ce ocupa parterul unei clădiri construite în 1897. Dl arhitect Gh. Leahu a pictat-o în timpul său liber, menţionând şi faptul că a fost surprins de coloana prezidenţială în timp ce-şi realiza opera:

În stânga fotografiei cu podul, se poate observa un bloc cu 8 etaje, aflat chiar la începutul străzii Izvor. Îl aveţi şi într-o imagine din 1939, la scurt timp după inaugurare (poza e făcută de pe acoperişul blocului Belvedere din str. Brezoianu):

Trebuie precizat că primul segment al străzii Izvor era aproape paralel cu splaiul, de care îl despărţea un singur rând de case. Aici se producea şi o ruptură în numerotarea imobilelor, care la început au fost trecute pe splai, apoi pe Izvor, astfel că dincolo de Uranus se ajungea brusc de la nr. 31 la 53. Blocul si căsuţele au fost demolate în 1977, cu ocazia lucrărilor la metrou.

Un alt pod peste Dâmboviţa (podul Izvor) se găsea la intersecţia cu str. Uranus, prelungită pe malul opus cu bd. Schitu Măgureanu. Iată cum arăta în perioada interbelică (imagine de pe Rezistenţa Urbană):

Clădirea cu turlă este a Teatrului Bulandra, iar cea din dreapta – un cămin studenţesc.

Dincolo de strada Uranus se deschideau în splai următoarele străduţe: Curiaţi, Vicenţiu Babeş, Simonide. Din păcate nu avem imagini din această zonă, afară de un portal al cladirii de la nr. 75 (Splai colţ cu Simonide)

Ultimul imobil înaintea străzii Haşdeu era Facultatea de Chimie, clădire masivă cu 3 etaje, fiind şi ultima demolată din acest perimetru. Am găsit o fotografie a facultăţii aşa cum arăta in anii ’70:

În cartea sa „Bucureştiul dispărut”, arhitectul Leahu a imortalizat un aspect din timpul lucrărilor de demolare de pe Splai, în zona podului Mihai Vodă. Este o imagine oribilă, parcă de pe timpul bombardamentelor, ce ne arată cruzimea cu care s-a acţionat „în numele poporului”:

Odată cu demolarea clădirilor de pe splai, care obturau vederea către Casa Republicii, a fost dezafectat şi podul Haşdeu. Se zice că Ceauşescu ar fi ordonat aceasta temându-se de eventuale atentate din partea „imperialiştilor”, motiv pentru care dorea să se izoleze ca într-un turn de fildeş. Podul a fost reconstruit cam la 2 ani după revoluţie.

La final, să mai privim o panoramă a ceea ce a fost odată cartierul Izvor: (foto Gh. Leahu)

Poate că, într-un univers paralel, zona a scăpat de demolare şi mai există încă.

Autor: Aventurierul

sursa:bucurestii vechi si noi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: