Top 10 cele mai ciudate filosofii din lume

Top 10 cele mai ciudate filosofii din lume

Cu toate ca numarul acelora care considera filosofia o preocupare inutila si o pierdere de timp este, din nefericire, mare, aceasta stiinta a fost dintotdeauna un foarte bun mijloc de analizare si clasificare a vietii si a obiceiurilor noastre. Fie ca ne dam sau nu seama, prin natura noastra, ne face o anumita placere sa ne punem intrebari fara raspuns si sa ne angajam cu noi insine in dezbateri a caror finalitate si concluzie – aparent – nu exista. De-a lungul istoriei, o parte a acestor cugetari au ajuns sa imbrace forme oficiale de sisteme, dogme sau cai spirituale. In randul lor, cateva au sens si ofera, intr-adevar, idei captivante asupra carora orice intelect s-ar opri sa mediteze, dar altele par complet rupte de realitate. Asa cum marele Cicero (filosof la randul sau) spunea in urma cu 2000 si ceva de ani, “Nu exista nicio afirmatie atat de absurda incat sa nu se gasesca un filosof care sa o faca”. Iata lista celor mai bizare zece filosofii inventate de-a lungul timpului.

10. Idealismul – spiritul bate materia!

Orientare fundamentala in filosofie, principala caracteristica a idealismului este aceea de a i se opune materialismului, prin solutia pe care o propune in cazul raportului dintre spirit si materie. Gruparile filosofilor idealisti considera astfel spiritul ca fiind primordial, natura realitatii bazandu-se pe ratiune si idei. Orientarea idealista plaseaza materia pe un loc secund, dependent de spirit, iar in unele cazuri chiar respinge cu totul existenta materiei. In cadrul acestui curent, tot ceea ce exista si percepem, apare pe cale de consecinta a fiintarii spiritului. Ramura obiectiva a idealismului considera ca entitatea primordiala, spiritul, este extern si independent de constiinta individuala, iar cealalta, ramura subiectiva, sustine ca esenta lumii imbraca exclusiv forma spiritului si tot ce contine realitatea care ne inconjoara reprezinta numai produsul constiintei individuale careia omul ii este condamnat.

Cei mai importanti filosofi care au cochetat cu idealismul:

  • Platon (428/427 – 348/347 i.Hr.)
  • Gottfried Leibniz (1646 – 1716)
  • Immanuel Kant (1724 – 1804)
  • Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770 – 1831)
  • Arthur Schopenhauer (1788 – 1860)

9. Nativismul – 1+1 fac 2, o stie toata lumea

Avandu-si radacinile in psihologie, curentul filosofic nativist avanseaza ideea conform careia mintea umana se naste si este gata incarcata, de la bun inceput, cu idei, ratiune si cunoastere. Optica nativista a aparut drept ca o reactie opusa ideii filosofilor englezi empiristi John Locke (1632 – 1704) si David Hume (1711 – 1776), care decretau mintea umana drept o entitate „tabula rasa”, o foaie alba sau un burete uscat, dispunand de eventualitatea imbibarii ulterioare cu experiente si cunostinte, de-a lungul vietii individului. Teoria nativista atesta ca noi, oamenii, cunoastem de la bun inceput adevaruri matematice elementare, ca de exemplu cazul 1+1=2, precum si adevarul despre Divinitate. In cadrul nativismului se vorbeste despre posibilitatea ca unele concepte ce nu pot fi suplinite prin experienta, asa cum este cauzalitatea, trebuie sa existe anterior oricaror interactiuni alte individului cu viata, si deci trebuie sa fie innascute si ereditare.

Cei mai importanti filosofi care au avut idei ce pot fi considerate nativiste:

  • René Descartes (1596 – 1650)
  • Gottfried Leibniz (1646 – 1716)

8. Animismul – si copacii au suflete, nu-i asa?

Animismul sustine ca atunci cand ne referim la notiunea de suflet sau de spirit, nu ar trebui sa ne limitam la a crede ca aceasta este o caracteristica strict umana si, eventual, animala. Ci, dimpotriva, si obiectele, fie ele pietre, plante, fulgere sau munti, ar trebui percepute ca fiind insufletite. Multi critici considera, in mod eronat, ca animismul s-a dezvoltat numai in acele culturi ale caror societati nu au fost construite pe socluri ale stiintei, ratiunii si matematicii. Este adevarat – curentul animist este stravechi si a aparut ca un rezultat al gandirii omului primitiv care a incercat sa dea un sens lumii, in sens religios, prin personificarea obiectelor si a fenomenelor naturale. In prezent, animismul este prezent, intr-o varietate de forme de expresie si manifestare, la majoritatea popoarelor tribale ale lumii, insa a jucat un rol fundamental si in religiile mari, precum hinduismul si budismul. De altfel, astazi, sincretismul religios dintre budism si shintoism face ca Japonia sa fie tara cu cei mai multi animisti din lume, marea majoritate a japonezilor crezand in acest curent.

Cei mai importanti ganditori care au avut idei de natura animista:

  • Platon (428/427 – 348/347 i.Hr.)
  • Aristotel (384 – 322 i.Hr.)
  • Georg Ernst Stahl (1659 – 1734)
  • Friedrich Schelling (1775 – 1854)

7. Atomismul logic – lumea e simpla… si logica

Popularizat de Bertnard Russel (1872 – 1970) la inceputul secolului XX, deodata cu dezvoltarea filosofiei analitice, acest curent filosofic se sprijina pe teoria conform careia lumea consta din „fapte” logice (sau „atomi”) care nu pot fi subdivizate. Asemenea nativismului, si atomismul logic a aparut sub forma unei reactii, de aceasta data la ceea ce se numea „holism logic”: credinta ca lumea opereaza in asa fel incat partea nu poate fi cunoscuta fara cunoasterea prealabila a intregului. Principiul fundamental al atomismului logic este acela ca lumea contine „fapte”. Acestea sunt structuri complexe constand din obiecte, carora li se adauga „judecati” (credinte), aflate in relatie cu faptele si care, prin aceasta relatie, pot fi adevarate sau false. Atomismul logic sustine ca toate adevarurile sunt dependente de un strat de fapte atomice si ca lumea este alcatuita din fapte extrem de simple, usor de inteles.

Cei mai importanti exponenti ai atomismului logic:

  • Bertnard Russel (1872 – 1970)
  • Ludwig Wittgenstein (1889 – 1951)
  • Rudolf Carnap (1891 – 1970)

6. Deconstructivismul – cititorul nostru, regele nostru

foto: Andreea-Doria Costin

Denumita astfel de filosoful francez Jacques Derrida (1930 – 2004), teoria deconstructivista sustine, in estenta, ca observarea unui fragment oarecare de text este lipsita de orice rost. Acest concept urmareste insemnatatea unui text in sensul desfiintarii opozitiilor pe baza carora este aparent fundamentat si in sensul demonstrarii complexitatii ireductibile, instabile si imposibile a fundamentelor sale. Deconstructia incearca sa demonstreze ca niciun text nu este un tot armonios, ci contine mai multe intelesuri contradictorii si ireconciliabile; ca orice text are mai multe interpretari pe care el insusi le leaga si a caror incompatibilitate este nereductibila. De aceea, o citire interpretativa nu poate depasi un anume prag in ceea ce priveste valoarea de adevar a textului, cititorul fiind cel care decide in ultima instanta intelesul lecturii, si nu textul in sine. Altfel spus, niciun text nu poate transmite la modul pur obiectiv si absolut o informatie.

Cei mai importanti ganditori care au influentat deconstructivismul:

  • Martin Heidegger (1889 – 1976)
  • Sigmund Freud (1856 – 1939)
  • Friedrich Nietzsche (1844 – 1900)
  • Jacques Derrida (1930 – 2004)

5. Fenomenalismul – masa nu exista!

Fenomenalismul este curentul filosofic conform caruia obiectele fizice nu exista ca atare, ci ca fenomene perceptive sau stimuli senzoriali cu diverse localizari in timp si spatiu. Cu alte cuvinte, nu putem verifica valoarea de adevar a nimic decat in masura in care il putem percepe prin intermediul celor cinci simturi de care dispunem. In optica fenomenalista, obiectele sunt constructii logice rezultate din proprietati perceptuale. Fenomenalismul se bazeaza pe operatiuni mentale, aceste operatiuni in sine nefiind cunoscute sau conditionate in vreu fel de experiente senzoriale. Pentru aceasta teorie, nu putem spune ca in camera alaturata exista o masa, daca acolo nu exista o persoana care sa o perceapa. De asemenea, daca un copac batran si uscat se rupe sub propria greutate si se prabuseste in padure, intr-un moment in care nici o vietate nu se afla acolo, din perspectiva fenomenalista putem afirma ca sunetul prabusirii nu exista, intrucat nu a existat nimeni acolo care sa-l auda.

Cei mai mari filosofi care au abordat fenomenalismul:

  • George Berkeley (1685 – 1753)
  • Immanuel Kant (1724 – 1804)
  • John Stuart Mill (1806 – 1873)
  • Arthur Danto (n. 1924)

4. Egoismul etic – sa ne vedem fiecare de treaba noastra

Egoismul etic indeamna orice individ sa isi perceapa propria existenta ca avand valoare fundamentala, suprema. Acest curent filosofic sustine ca apologetii moralitatii isi sunt lor insisi datori sa faca numai ceea ce le serveste intereselor proprii. Egoismul etic difera de egoismul psihologic, pentru care directia de baza este ca oamenii actioneaza doar in interes personal, nesugerand ca asa si este corect. Se distanteaza, de asemenea, de egoismul rational, care sustine ca acelasi tip de actiune este perfect normala, urmarirea interesului propriu fiind o trasatura a ratiunii. Egoismul etic nu le cere neaparat moralistilor sa lezeze in vreun fel interesele si bunastarea celorlalti in urma deliberarilor morale; interesul personal se poate dovedi, pur aleator, neutru, in detrimentul sau in beneficiul unui tert, ca efect al satisfacerii sale. Acest individualism permite demolarea sau tolerarea intereselor si bunastarii altora, atat timp cat alegerea facuta de individ serveste satisfacerii interesului propriu. In plus, egoismul etic nu marseaza neaparat pe ideea ca individul sa faca tot ceea ce isi doreste pe moment; pe termen lung, indeplinirea unor dorinte imediate se poate dovedi in detrimentul sinelui.

Cei mai importanti filosofi care au formulat principii ce se pot incadra in egoismul etic:

  • Thomas Hobbes (1588 – 1679)
  • Friedrich Nietzsche (1844 – 1900)
  • Max Stirner (1806 – 1856)

3. Absolutismul moral – alba, neagra

Teoria absolutismului moral intretine ideea ca exista adevaruri absolute, asa cum exista erori absolute, indiferent de context si de actiune. Altfel spus, aceasta filosofie afirma staruinta unor norme si criterii universal valabile, perfect corecte sau perfect gresite, independent de pozitia lor. Absolutismul moral se opune teoriilor care atesta ca moralitatea unei actiuni depinde de consecintele sau de contextul manifestarii sale. In general, adeptele cele mai inflacarate ale acestui curent de gandire sunt sistemele religioase, care adopta pozitii absolute cu privire la morala, pozitii nascute din poruncile explicite ale unei zeitati. Ca urmare, principalele sisteme religioase privesc normele morale ca fiind absolute, perfecte si neschimbabile. Si multe filosofii seculare si-au anexat credintele acestei premise, afirmand ca legile absolute ale moralitatii sunt transmise ereditar fiintelor umane, precum natura vietii in general, sau universul insusi. Spre exemplu, cineva care crede absolut in nonviolenta considera gresita folosirea ei chiar si in cazul auto-apararii.

Principalii sustinatori ai absolutismului moral:

  • iudaismul, crestinismul si islamul
  • Immanuel Kant (1724 – 1804)


2. Monismul neutru – ciorba spiritualo-materialista

Monismul neutru este o conceptia filosofica potrivit careia la baza tuturor fenomenelor lumii si a intregii manifestari a existentei se afla un singur principiu, fie el material sau spiritual. Acest curent filosofic afirma ca fizicul si mentalul sunt doua moduri de organizare si descriere ale acelorasi elemente, ele insele „neutre”, adica nici fizice, nici mentale. Aceasta optica neaga ideea ca materia si spiritul ar fi doua aspecte fundamental diferite si pretinde ca universul este format dintr-un singur ingredient, ce imbraca forma unor elemente neutre. Aceste elemente pot avea proprietatea culorii si a formei, dar ele nu exista intr-o minte a unei entitati absolute, ci exista pe cont propriu, fiind de sine statatoare. Monismul neutru este o forma de reconciliere a idealismului cu materialismul, sustinand ca natura intrinseca a realitatii ultime nu este nici mentala, nici fizica, ci o combinatie neutra a celor doua.

Promotorii monismului neutru:

  • Baruch Spinoza (1632-1677)
  • David Hume (1711-1776)
  • William James (1842 – 1910)

1. Solipsismul – Matrix, frate!

Solipsismul reprezinta o atitudine conceptuala extrema care declara ca numai propria individualitate exista, iar tot ceea ce se afla in afara ei reprezinta proiectii in personalitate, constructii ale perceptiei sau ale intelectului. O versiune radicala afirma ca nu exista decat subiectul impreuna cu perceptiile si mintea sa, iar intreaga realitate inseamna un produs al acestor perceptii, neexistand ceva independent de ele. Din aceasta perspectiva, toate formele, procesele, indivizii si evenimentele cu care ne confruntam, tot ce se intampla cu noi si in jurul nostru, sunt numai impresii create de perceptie/reprezentare si raportarile conceptuale la aceasta; realitatea neavand existenta in afara sinelui care o percepe. Intr-o varianta mai „blanda”, solipsistul admite existenta altor subiecti, independenti unul de celalalt, fiecare avand propria personalitate reflectata de propria realitatea, dar realitatea continua si generala ramane o creatie individuala. In concluzie, solipsismul este acea teorie filosofica ce atesta ca o persoana nu poate sti nimic sigur exceptand propria existenta si faptul ca sinele este singurulul lucru real.

Cei mai importanti filosofi care au imbratisat solipsismul:

  • Gorgias (483-375 i.Hr.)
  • René Descartes (1596 – 1650)
  • plus mistici si ganditori hindusi si budisti

______________________________________

foto coperta: Hepta

sursa:descopera.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: