diferenţierea speciilor

cine scrie poezii,
nu prea e-n toate ale lui,
fiindcă mintea-i e plecată,
după rime alergată.

pentru el, lumea reală,
nu e zonă boreală. 1
căci sub calota craniană
funcţionează o centrală
termo-electro-nucleară,

ce produce energie
care, după cum se ştie,
ea auto-propulsează
pe cel ce-o administrează.

şi-l înalţă-n sfere-nalte,
şi n-ar coborî încalte 2
printre simpli muritori,
incapabili deseori
să priceapă acel sublim
ce e de ordin divin.

pentru că a lui simţire
nu e o simplă plutire
la nivelul pământesc,
neavând nimic ceresc.

şi-atunci, cum ar putea oare,
să-nţeleagă acea chemare?
să priceapă acel har,
căci nu e dat în zadar.

fiindcă cel ce l-a primit,
a fost cu el dăruit,
să arate tuturor
folosul cuvintelor.

căci cuvântul ne-a fost dat
pentru a fi comunicat,
fiindcă el deosebeşte
pe omul care gândeşte.

iar cuvântul foloseşte
numai atunci când zideşte
pe cel care l-a rostit,
dar şi pe cel ce l-a auzit.

căci cuvântul ziditor
este cel folositor,
de-al întări în credinţă
şi a-i aduce biruinţă.

căci rostul cuvântului
e comuniunea omului
în legătura cu altul
şi-mpreună spre Înaltul,

măritul, sublimul cer,
de unde ne-a venit El,
căci noi avem legământ
a ne-mpărtăşi din Cuvânt.

iar mediu-nconjurător
este un laborator
pentru gânduri şi idei
şi de-al de-astea câte vrei.

şi-atunci, oamenii cuminţi,
adică cei obişnuiţi,
îi consideră…scrântiţi.
pe cei ne obişnuiţi.

căci ei nu pot să-nţeleagă
că pentru noi, viaţa-ntreagă,
e-o privire spre Înalt,
de unde viaţă am luat.

căci omul este făcut
să privească-n Absolut,
şi de-aceea are mâini
pentru a putea vorbi. 3

dar, aş mai adăugi:
şi ca să poată gândi.
şi este-n două picioare,
să privească-n…depărtare.

căci omul e conştient
că trăieşte în prezent.
dar mai este şi dator
de-a privi în…viitor.

nu să privească-n pământ,
ca un animal de rând.
căci gândirea şi vorbirea
deosebesc omenirea.
….

apel către cei cuminţi

ridicaţi-vă privirea,
admiraţi nemărginirea,
nesfârşitului (sic) etern,
de care omul e demn.

căci cele-n patru picioare
nu privesc în larga zare,
ci caută spre pământ,
căci nu au discernământ.

şi nu caută spre cer,
căci nu vor ajunge-n el,
şi sunt pe patru picioare,
că n-au viaţă viitoare.

şi coloana vertebrală
este pe orizontală,
celor pe patru picioare,
ca fiinţe inferioare.

fiind astfel rânduită
celor care nu cuvântă,
căci nu au un omolog
pentru a intra în dialog.

având ca preocupare
doar grija pentru mâncare.
căci privirea în pământ,
arată că n-au cuvânt,

de-a grăi cu Cel de Sus,
căci nu au cuvânt de spus;
de-a vorbi cu Creatorul,
căci nu le e dat viitorul.

animalul doar trăieşte,
mănâncă şi se-nmulţeşte;
n-are conştiinţă de sine,
trăieşte de azi pe mâine.

omul – etern viitor

pe când omul e biped,
spre a privi în transcendent.
şi coloana vertebrală
la om e pe verticală,
ca fiinţă superioară.

căci omul are o con + ştiinţă,
care arată o Fiinţă,
la care omul gândeşte,
atunci când păcătuieşte.

şi-l mustră pentru păcat,
că de-aceea ni s-a dat.
iar conştiinţa-i diferenţă
între un om şi…maimuţă.

că viaţa de pe pământ
este un pogorământ,
pentru că ea ne-a fost dată
pentru a fi fructificată.

iar omu’-i planificat
de-a ajunge împărat,
dar într-o împărăţie
care va avea să fie:

în viaţa cea de apoi;
de ce nu mă credeţi voi?
de poţi crede-n Dumnezeu,
toate-s cu putinţă, zău!

note:
1 emisfera nordică; deci, ţinutul gheţurilor.
2 expresie din poezia eminesciană.
3 expresia aparţine Sf. Grigore de Nyssa († 394).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: