Flash rece…

Adie o stare specială pentru fiecare cu pielea minții sensibilă: ea – cu spleen-ul ei, el – cu spleen-a lui.
Intru-n parc, pe proaspăta Aleea Michael Jakson; în aer mai pluteste forfota pop-generației ”maicăl” și mirosul jilav al florilor stingherite de tăcerea dintre ele și star; hăt în timp, și colea – hârjoneala celor doi băieți de bronz, tropăie câte un câine nerăbdător să amușine poalele unei ”Venus” de aramă, cu sânii țepeni lustruiți, se lasă seara peste micul Prometeu încolțit de vultur, un copil plânge gâsca recent decapitată, pensionari, maturi, râșnesc politică și amintiri, ecouri foșnite de role înăspresc aroma de iarnă irosită.
Trec mai departe, continui aleea și, brusc, toate acestea încetează, un frig astral decolorează și usucă, strânge, cristalizează o stare de singurătate ascuțită, crengile zgârie retinele și taie aerul din jurul bustului de piatră mâncată de nepăsare, unde se mai ghicește Eminescu: pe-aici nu-nfruntă liniștea nicio floare, nu se anunță niciun vers…
..Sunt lanțul ADN al faraonului Tlà, și-mi aștept avatarul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: