am rămas cu gura căscată

ştiam de mai mult timp că bukowski o ţinea una şi bună că john fante este zeul lui, dar mi-era greu să aplic metaplanuri într-o logică a proslăvirii; mi-era imposibil să-mi imaginez cum arată zeii zeilor.

La intersecţia următoare, femeia s-a oprit să scapere un chibrit de zidul băncii. Apoi şi-a aprins o ţigară. Fumul se ridica în aerul domol al nopţii în rotocoale albastre, care se alungea încet-încet. Am început să iuţesc pasul. Când am ajuns la norişorii de fum încremeniţi în aer, m-am ridicat pe vârfuri şi i-am tras spre mine. Fumul de la ţigara ei! Aha!
Ştiam unde căzuse chibritul. Am mai făcut câţiva paşi şi l-am ridicat. Îl ţineam în palmă. Ce chibrit extraordinar! Nu că ar fi fost diferit de alte chibrituri, dar era un chibrit extraordinar! Era pe jumătate ars şi răspândea un miros dulce de pin, iar eu îl găseam foarte frumos, ca o pepită rară. L-am sărutat.
– Chibritule, i-am spus, te iubesc! Numele tău fi-va Henrietta! Te iubesc cu trup şi suflet.
L-am băgat în gură şi am început să-l molfăi. Partea carbonizată avea un gust delicat, de pin dulce-amărui, suculent şi fărâmicios. Delicios, înălţător! Tocmai chibritul pe care îl ţinuseră degetele
ei! Henrietatta. Cel mai bun chibrit pe care l-am mâncat în viaţa, doamnă! Daţi-mi voie să vă felicit!

asemeni lui bandini, personajul care simţea mişcările de şold ale femeii în piept şi în vârfurile degetelor, în piept şi în vârfurile degetelor mi-a ajuns scrisu’ lui fante.

Am traversat curtea şcolii şi am mers în jos pe Bulevardul Avalon, cu paşi grăbiţi. Încotro, Arturo? Ţigara avea un gust oribil, de parcă aş fi tras dintr-un smoc de păr. Am scuipat-o pe trotuar, în faţa mea, şi am strivit-o apăsat cu călcâiul. După câţiva paşi, am privit înapoi peste umăr. Eram uluit. Încă mai ardea, scoţând un firicel subţire de fum. Am mai mers câţiva metri, gândindu-mă tot la ţigară. Încă mai trăia. Mă durea faptul că putea arde atâta timp. De ce mai ardea? De ce nu se stinsese complet? Să fi fost un semn rău? Dar de ce să-i refuz ţigării uşurarea de a intra în lumea celor drepţi? De ce s-o las să agonizeze arzând mocnit? În halul ăsta ajunsesem? Devenisem un monstru atât de feroce încât să-i neg ţigării dreptul de a se stinge pentru totdeauna?
M-am întors grăbit.
Era acolo, pe jos.
Am strivit-o sub pantof, până n-a mai rămas decât o pată maronie.
Mi-am zis: „Adio, dragă ţigară. Ne vedem în Rai.”
Apoi am mers mai departe. Ceaţa mă lingea cu milioanele ei de limbi reci. Mi-am încheiat nasturii de la haina de piele, pe toţi mai puţin ultimul de jos.
De ce nu-l încheiasem pe ultimul?
Dilema asta mă enerva. Să-l închei sau să-l las desfăcut, să-l fac de râsul lumii nasturilor, ca pe-un nasture inutil ce e?
Am să-l las desfăcut.
Ba nu, am să-l închei.
Ba nu, am să-l las desfăcut.
N-am făcut nici una, nici alta. Am invocat un caz de forţă majoră şi am smuls nasturele, aruncându-l cât colo pe stradă.
„Îmi pare rău, nasture drag… Am fost prieteni buni vreme îndelungată, te-am atins adesea cu duioşie, iar tu mi-ai ţinut de cald în nopţile reci. Iartă-mă pentru ce ţi-am făcut. Ne vedem în Rai.”

de obicei, când este un caz grav de umor, nu pot să râd, ci rămân cu gură căscată, ca şi cum aş vrea să-mi iasă un pepene din gât.

– Văd că citeşti mult, a spus el. N-ai încercat niciodată să scrii o carte?
Cu chestia asta m-a lovit. Din acel moment am vrut să devin scriitor.
– Scriu o carte chiar acum, am răspuns eu.
Voia să ştie despre ce fel de carte e vorba.
– Proza mea nu e de vânzare, am replicat. Scriu pentru posteritate.
– Nu ştiam asta. Ce scrii? Povestiri sau romane?
– Şi, şi. Sunt ambidextru.

îl iubesc pe john fante pentru că n-a scris doar o carte, iar „drumul spre los angeles” e numai începutul unui recital.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: