perorație

aș vrea să-mi pun talentul la-ncercare,
să scriu o poezie foarte tare,
dar, cum nu prea am inspirație,
voi face doar o perorație.

căci muza nu vrea să mă ademenească,
la ureche nu vrea să-mi mai șoptească,
iar eu să aștern pe hârtie
tot ce mi-ar șopti ea mie.

unde-a plecat a mea muză?
cred c-a devenit obtuză,
căci de la un timp de vreme
nu mai vine să mă-ndemne.

und’ s-o fi dus, cotoroanța?
căci ea mi-a îndulcit viața,
și-mi spunea că poezia
este dulce ca femeia.

o fi dulce, nu zic nu,
dar pe unde-mi umbli tu,
de mă lași cu ochii-n soare,
fără nici o consolare?

o fi și femeia dulce,
dar tu, muză, und’ te-oi duce?
căci de când n-ai mai venit,
mă simt un om părăsit.

și mă văd abandonat,
ca peștele pe uscat;
fără sevă, fără snagă:
vino muză, vin’ degrabă!

nu mai părăsi poetul,
că-i lipsește stimulentul;
vino și stai lângă mine,
ca să curgă versul bine.

stai alături, stai aproape,
căci dacă mai pleci departe,
atunci, musai, găsesc scuza,
fraților, mi-a plecat muza!

căci și-a tras pe turtă spuza,
și-acum face pe confuza.
s-o fi plictisit, mofluza!?
și-acum, m-a părăsit muza.

dar să știi c-ar fi păcat
să rămân neconsolat,
căci dacă te am aproape
simt o energie aparte.

și-atunci, versul curge strună,
dacă ești tu muză bună,
și stai alături de mine
ca să pun versul în rime.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: