Psihologia si Paradoxul Minciunii

Minciuna este o afirmaţie contrazisă de experienţă, observaţie sau de bun simţ si care este oferită de mincinos în mod premeditat sau spontan prin contorsionarea totală sau parţială a faptelor şi a adevărului sau prin argumentarea selectivă, dar aparent semnificativă, a faptelor.

De regulă, minciuna se consideră o acţiune intenţională de declarare a unei stari modale necomfirmabile sau imediat (ori uşor) confirmabilă, pentru a produce confuzie, a oferi false speranţe, a determina o anume acţiune sau a crea o anume stare intelectivă, socială ori afectivă care serveşte într-un fel sau altul mincinosului.

Deşi minciunile premeditate sunt cele care sunt considerate a fi mult mai devastatoare şi de neiertat, se pot totuşi identifica şi minciuni spontane, nepremeditate, posibil determinate de lipsa de informare, de înţelegere corectă şi/sau de interpretarea greşită a informaţiilor existente sau accesibile la un moment dat.

Variantele minciunii

* Minciuna individuală cotidiană, produsă spre a genera convingeri, atitudini sau emoţii predeterminate, aşteptate, în partenerii de acţiune sau de afectivitate;

* Minciuna individuală politică, orientată către schimbarea opiniei şi convingerilor unui individ sau a unei mulţimi de subiecţi, cu obţinerea posibilităţii de a manipula intenţiile şi comportamentele altora în favoarea unui singur individ;

* Minciuna colectivă practicată de un grup sau de către o comunitate cu o anume poziţie socială şi privilegii. Minciuna politică colectivă vizează păstratea statutului şi privilegiilor de catre o minoritate aflată în conflict de interese cu o majoritate defavorizată, lipsită de privilegiile grupului;

* Minciuna economică, individuală sau colectivă, ascunde intenţionat starea reală a unei economii locale, regionale, statale sau globale din diferite motive.

* Minciuna socială este acea afirmaţie sau ansamblu de afirmaţii care declară sau susţin existenţa unor deosebiri de performanţă şi calitate umană între indivizi, grupuri de indivizi sau mari colectivitati umane. Aceasta minciună de tip social (care poate fi adesea orientată rasial sau cultural) caută să introducă diferenţe de valoare între oameni sub raport conceptual sau afectiv şi să motiveze orice acţiuni discriminatorii aplicate şi aplicabile celor indezirabili. Acest tip de minciuna segregantă, construită pe baza pretinsei diferenţe de calitate dintre subiecţi, a declanşat în decursul istoriei numeroase conflicte sociale mai mici sau mai mari, a intreţinut adversitatea şi chiar ura dintre indivizi şi/sau grupuri, a înjosit calitatea de om şi a făcut mult rău societăţii, producând, prin standarde diferite de evaluare, umilire, suferinţă şi degradare umană.

* Minciuna ştinţifică derivă din construcţia unei ipoteze incorecte de mecanism cauzal, indiferent dacă este conjunctural, fenomenal sau social, şi pretenţia valabilităţii acelui model (împotriva evidenţei ştiinţifice), respectiv a incapacităţii modelului de a oferi predicţii corecte sau de a explica coerent acele segmente ale realităţii, societăţii sau individului, pe care pretinde a le teoretiza, legifera şi/sau explica.

* Minciuna culturală vizează împraştierea intenţională a unor afirmaţii false (care pot fi atât degradante cât şi laudative) cu privire la conţinutul sau la valoarea diferitelor produse culturale (dintre care unele pot fi opere de artă), prin propunerea şi susţinerea unui sistem de valori preferenţial, sistem care neagă valori consacrate şi recunoscute. În schimb, apreciază drept opere fundamentale, creaţii banale, partizane, uneori antisociale, fără calitate artistică, incapabile să producă satisfacţii de natură emoţională şi intelectuală superioare şi să extindă orizontul uman al individului sau colectivităţii.

Augustin de Hipona, cunoscut şi ca Sfântul Augustin [de Hipona], conform numelui său din latină Sanctus Augustinus, a scris o carte dedicată minciunii De Mendacio, Despre minciună. Anterior scrisese “Carte despre minciună” şi “Împotriva minciunii”.

Conform textului, Sfântul Augustin grupează minciunile în opt categorii functie de criteriul severităţii:

1. Minciuni din texte religioase.
2. Minciuni care rănesc pe toţi şi nu servesc nimănui.
3. Minciuni care rănesc pe toţi şi servesc cuiva.
4. Minciuni spuse pentru plăcerea de a minţi.
5. Minciuni spuse pentru “a mulţumi pe alţii într-o manieră elegantă”.
6. Minciuni care nu rănesc pe nimeni şi servesc cuiva.
7. Minciuni care nu rănesc pe nimeni şi salvează viaţa cuiva.
8. Minciuni care nu rănesc pe nimeni şi salvează “puritatea” cuiva.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: