Timp

Sunt urmă de pas,
Pe plaja de nisip
A vieţii…
Crezi că eşti altceva ?
Chiar crezi că eşti
Unica fiinţă
Ce ştie tot ?
Nu…
Nu ştii…nu ştiu…nu ştim…
Decât că, pentru o secundă
Din infinitul timp,
Existăm…
Efemer…pasager…
Cu pretenţia că
Suntem, fiecare dintre noi,
Unici !
Numai noi trăim
Adevărata dragoste,
Numai noi, personal,
Trăim suferinţa crâncenă,
Numai noi
Pierdem fiinţe iubite…
Numai noi suntem bolnavi
Îmbătrânim
Şi murim,
Sperând că după,
Vom renaşte….poate,
Undeva, cândva….
Nemuritor nu e decât
Timpul…
Şi nici de aceasta
Nu suntem siguri !

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: