o pata de lumina

ingerul alb
zboara din cer la fereastra mea
teii zambesc si dilata nerabdarea
visez alb ca o frunte sub luna
si desfac cu dinti albi si sticlosi
gandurile mele de dor …alb

ingerul alb
isi descurca pe rand aripile-i desucheate
bucuros le infige direct intre omoplati
cu o foame acerba ,adanca
si scoate din ranita de soldat
dictionarele iubirii schimbandu-si limbajul

ingerul a devenit uman
si ma intreb pe unde am mai auzit asemenea mutenie
in alb de negru

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: