SA NU NE IMPARTASIM CU NEVREDNICIE…

Una dintre cele mai grave înselari, care astazi a cuprins pe cei mai multi dintre crestini – fie mireni, fie clerici – este primirea Sfintei Împartasanii cu nevrednicie (I Corinteni 11:27-31).

Mai mult chiar, ei se îndeamna unii pe altii a se împartasi cât mai des, în aceasta stare de nevrednicie. Încep sa se înmulteasca scrierile ce sustin lucrul acesta. Si nu sunt facute oricum, ci cu citate trunchiate si rastalmacite din Sfânta Scriptura si din Sfintii Parinti, ceea ce face ca înselarea aceasta sa-i prinda pe cei mai multi în mrejile ei.

Zicem „înselare”, pentru ca se trece de toti cu vederea un lucru foarte important si învederat tuturor: anume ca crestinii zilelor noastre sunt cu totul diferiti, ca vrednicie duhovniceasca, de crestinii pe care Sfintii Parinti îi îndemnau sa se împartaseasca mai des.
Nu gresim spunînd ca noi – crestinii zilelor noastre – suntem radical opusi, la antipodul crestinilor de altadata.

O zic mari ierarhi, precum Ilie Miniatis, de pilda. Nu e greu de demonstrat lucrul acesta prin cele mai simple exemple la îndemâna tuturor. Deci sa ne gândim la câteva pacate grave, generalizate astazi pâna la o asa masura, încît nu mai sunt vazute ca pacate sau, daca sunt vazute de catre unii, le vad ca pacate mici, neînsemnate.

Chiar daca ele existau si în timpul crestinilor din vechime carora Sfintii Parinti le cereau sa se împartaseasca mai des, ele nu erau atunci într-un numar asa de mare ca astazi, când sunt generalizate deja.

Iata si exemplele:
Astazi nu mai gasim decât foarte rar logodnici care sa vina la cununie în stare de feciorie trupeasca;

De asemenea, familii care sa mai nasca multi copii. Rare, prea putine! Daca familiile de azi fac un copil sau doi (ori nici unul), parintii lor aveau 3-4, iar bunicii sau strabunicii lor aveau 8-9 sau chiar mai multi.

Deci avorturile, chiar daca existau, erau rare, erau mai putine.

Or, doar în ultimii 14 ani, în tara noastra s-au facut mai mult de 15 milioane de avorturi înregistrate. Daca mai punem la socoteala avorturile care se fac prin folosirea anticonceptionalelor si a steriletelor – care sunt avortive, desi multi nu stiu acest lucru!

– vedem prea bine cât de mare este deosebirea dintre crestinii zilelor noastre si cei de acum 100 de ani sau mai mult. Dar ce sa mai zicem de alte pacate nefiresti (nu le mai numim, le stiu prea bine cei ce le savârsesc si nu se poate sa nu fie mustrati de constiinta!).

Asta în ceea ce priveste relatiile trupesti în rândurile crestinilor din zilele noastre! Sau ce sa mai zicem de divorturi, care sunt la ordinea zilei?! Asa era acum 100 de ani?! Sau, mai ales acum 200 de ani?!

Sfântul Ignatie Briancianinov zice ca pe vremea sa si mai ales a celor dinaintea sa, când divorturile erau facute atunci când Biserica hotara ca pot fi facute, ele erau foarte rare. Ba unii ierarhi de dinaintea sa nici nu întâlnisera cazuri de divort!
Odinioara, era bine daca tineai seama de „gura lumii”, caci pedepsea pacatele grave, mai ales cele facute în vazul tuturor.

Azi, aceeasi „gura a lumii”, sau „lumea” – de care tinem seama mereu, în toate gândurile, cuvintele si faptele noastre – ne duce absolut sigur spre iad. Câte familii nu sfârsesc rau tocmai pentru ca tin seama de ea!
Si nu vor sa n-o ia în seama, chiar daca vad bine unde îi duce lumea, de a-l carui glas asculta mereu. Daca e „sa stam strâmb, dar sa judecam drept” – cum se zice – astazi majoritatea crestinilor ar trebui sa nu se apropie de Sfânta Împartasanie, afara de cazul ca vor sa faca acest lucru cu nevrednicie.

Sa judecam din punctul de vedere al canoanelor Sfintilor Parinti familiile tinere care se pazesc de a avea copii. Ar trebui ca, în tot timpul cât se pazesc de a avea copii (si se pazesc aproape toti!), sa nu se împartaseasca. Si apoi înca 2 ani dupa ce au încetat sa se pazeasca (pe lânga alte nevointe ce trebuie sa faca în ceea ce priveste canonul de spovedanie). Aici ar trebui de luat aminte la faptul ca, cei ce se pazesc prin folosirea anticonceptionalelor si a steriletelor, care sunt avortive, trebuie canonisiti într-o masura mult mai mare.

Dar cu toate acestea ei sunt împartasiti!

Ce sa mai zicem de multi crestini de astazi, care se împartasesc fara sa tina posturile în întregime, precum si zilele de post de miercuri si vineri de peste an, care n-ar trebui sa se împartaseasca daca fac asa.

La fel si cu cei ce merg pe la vrajitori si altii de soiul acestora; de cei ce se casatoresc în grade de rudenie trupeasca sau duhovniceasca; de cei casatoriti cu eretici sau cu pagîni; de cei divortati si recasatoriti, însa în mod necanonic;
toate, fapte neîngaduite de canoanele Sfintilor Parinti, care opreau de la Împartasanie pentru foarte multi ani pe cei ce le faceau. Câti sunt întrebati la spovedanie despre lucrurile acestea?! Sau câti duhovnici îi canonisesc pe cei ce îndeamna la aceste pacate: parinti, prieteni, alte persoane, care ar trebui si ei canonisiti în cazul acesta.

Si, repetam, toate aceste fapte sunt astazi facute de majoritatea crestinilor; raul s-a generalizat.

Ideea ca aceste pacate grave s-ar fi savârsit în aceeasi masura si în trecut, dar ca nu se stia de ele, neexistînd mijloacele moderne de informare de astazi, este cum nu se poate mai falsa. Referitor la aceasta, reamintim exemplul cel mai graitor: numarul de copii al tinerilor casatoriti de astazi, fata de cel din timpul parintilor lor, apoi al bunicilor lor si, mai ales, al strabunicilor lor. Este un lucru învederat tuturor ca situatia este cu totul diferita.

Este un lucru învederat tuturor celor ce vor sa gândeasca si sa se smereasca. Deoarece, cine neaga aceste adevaruri si spune ca, în ceea ce priveste generalizarea pacatelor grave, nu este nici o deosebire între crestinii zilelor noastre si cei de acum 100-200 de ani, nu arata altceva decât ca vrea sa se îndreptateasca, nevrând sa-si vada pacatosenia.

Iar atunci când facem aceasta, când ne îndreptatim si nu vrem sa ne vedem pacatele, nu ne vom mai îndrepta înaintea lui Dumnezeu, dupa Sfintii Parinti. Si nu ne vedem pacatosenia pentru ca nu ne cunoastem pe noi însine. Iar aceasta se întîmpla pentru ca ne rugam fara luare aminte, citim scrierile Sfintilor Parinti fara luare aminte.

Daca le mai citim, fiindca de cele mai multe ori citim altceva decît scrierile Sfintilor Parinti. (E bine a citi în acest sens scrierile Sfântului Ignatie Briancianinov).

Sfântul Ioan Gura de Aur – tâlcuind cuvintele Sfântului Apostol Pavel de la I Corinteni 11:30: „De aceea, multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit” – zice ca acei care nu vor fi pedepsiti pâna la sfârsitul vietii pentru împartasirea lor cu nevrednicie, negresit vor fi pedepsiti vesnic în viata viitoare.

Iar Sfântul Ignatie Briancianinov zice despre cei ce se împartasesc cu nevrednicie: „[…] Apropiindu-se de Tainele lui Hristos din putoarea pacatului, aruncându-se în putoarea pacatului dupa primirea Tainelor, nevazând asupra lor pedeapsa neîntârziata, ei presupun ca nu urmeaza niciodata vreo pedeapsa.

Gresita parere!

Iudeilor le-a fost prezisa pedepsire desavârsita si nestramutata pentru uciderea de Dumnezeu; aceasta însa a urmat la câteva zeci de ani dupa savârsirea neîntrecutei nelegiuiri. Negraita milostivire si îndelunga-rabdarea lui Dumnezeu înca mai astepta pocainta lor. Aceasta milostivire si îndelunga rabdare asteapta si pocainta noastra. Pedeapsa este amânata iar si iar; ea însa va veni negresit asupra pacatosilor nepocaiti, îndaratnici, care savârsesc dinadins pacatul.

Începutul ei se vede cel mai des în moartea naprasnica sau într-o boala care înlatura putinta pocaintei. Pedeapsa ca atare e împlinita în tarâmul de dincolo de mormânt” […].

Asadar, sa nu ne înselam pe noi însine vazând ca nu suntem pedepsiti de Dumnezeu la scurt timp de la împartasirea cu nevrednicie. Pedeapsa va veni cu siguranta, fie si mai târziu sau, daca nu, sa fim siguri, vom fi osânditi vesnic în viata viitoare. Iar atunci când suntem pedepsiti înca în viata aceasta, prin boli si necazuri de tot felul, sa ne gândim întâi la aceasta cauza a cauzelor a tuturor pedepselor venite asupra crestinilor zilelor noastre: împartasirea cu nevrednicie.

Bine ar fi ca atunci când crestinii vin la preot pentru a gasi explicatii si solutii la diversele lor probleme sa fie întrebati în primul rând acest lucru: Nu cumva te-ai împartasit cu nevrednicie?

DOAMNE AJUTA…

MONAHUL ARTEMON

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: