Anotimpuri ostile

Aşteptînd primăvara

Îngăduie să crească o nouă taină
peste cuvintele semănate-n
ţărînă!
Lasă iarna să le spulbere
în lumina-ngheţată
şi să le-ngroape
în înţelepciunea pămîntului
aşteptînd o primăvară
ce va uita să vină!

Iarnă timpurie

Ninge duios pe sufletul meu.
Fulgi răzvrătiţi împietresc
obosiţi
pe genele timpului
şi ard amintiri
ce-mi cîntăresc vieţile trecute
pustiite prin veacuri
adunate acum în prima zăpadă!
Şi, ninge!
Ninge duios
pe sufletul primei zăpezi!

Anotimpul lacrimilor

Anotimp al lacrimior încrustate
pe palmele plînse ale sufletului
mă-năbuşi cu iluzia veşniciei
cu flacăra nevăzută
ce-mi devorează în linişte timpul.

Anotimpuri îngropate

Anotimpuri îngropate revin
în memoria timpului meu
unduindu-şi pletele
peste anii mei netrăiţi.
Mă strecor, printre clopote,
cu dangăt mut
în toate ungherele inimii tale
fără să ştii cînd
îi voi sparge pereţii.

Anotimpuri pierdute

Anotimpuri pierdute se dezlănţuie
în viforniţe liniştite
şi înalţă ramuri de sînge
ce curg ca iedera-albă, sălbatecă,
unde nimic nu mai aminteşte
urma din umbra
anotimpului de uitare.

Anotimpuri bezmetice

Anotimpuri bezmetice
prinse în jocul ielelor
dănţuiesc pretutindeni
şi vor să mă-nhaţe
din casa luminii.

Anotimp încătuşat

Vine anotimpul încătuşării
ce-şi zornăie zalele
pe tîmplele mele;
îmi scutură pămîntul de stele
acoperindu-mi lumina
de unde ţîşnesc
cu strigăt înalt
în ecoul prunciei.

Anotimpul tăcerii

Am adormit în anotimpul tăcerii
al reîntoarcerii
al sufocării
al destrămării cuvîntului
pîndind fereastra strigătului
din răvăşitele plete ale adevărului.

Anotimpuri risipite

Sunt primăvara de pămînt
evaporată pe soare
Sun toamna din pămînt
risipită-n ţărînă
ce a rodit prin vara uitată
şi-aşteaptă scuturarea
seminţelor iernii.

Anotimp fără trup

Sunt amintirea
unui anotimp fără nume,
uitat pe drumul cenuşii
în candele de sînge,
contopit în umbra mormintelor
fără timp,
fără trup,
fără lumînări.

Anotimpuri inerte

Cînd marea va creşte pe munte
şi izvoarele vor umple văzduhul
fără cîntec de ploaie,
voi dveni pasărea mării
pe genele valului,
mă voi transforma în paleta de culori,
fără nici o culoare,
cu care-ţi voi picta
anotimpurile inerte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: