Copii blestemaţi

Tot ce va spun

Am străbătut
întinderea de piatră goală,
pustiul străjuit de stînci
acoperite cu gheaţă
şi-am întrupat cuvîntul
ca să înţelegeţi
tot ce vă spun,
şi, mai ales,
ce nu vă spun.

Oare, cine sînt?

Sînt, oare, pana de pasăre
rătăcită-n agonia zborului?
sau izvorul secat din lacrima toamnei?
Sînt amurgul înnourat
de-aceele ploi îndelungate?
sau doar o ancoră legată de cer
şi aruncată-n oceane?!
Dar, oare, ce ferecă cu mii de lacăte
porţile dinspre tine?

Îmi vei spune vreodată?

Spune-mi,
de unde încep şi de unde vin
gîndurile? – aceste amintiri
dintr-un trecut-netrecut.
Şi unde s-a pierdut tărîmul
pe care, pînă şi noaptea,
florile sînt luminoase?
Şi, spune-mi,
unde este cumpăna de sus
a izvoarelor?
locul în care pînă şi sufletele uscate
pot înflori măcar o dată?

Rememorare

Se-aşterne ceasul înserării,
iar rememorarea pătrunde tiptil
în mine, şi în timp;
aducerea-aminte se grăbeşte,
ca nu cumva să uit ceva.
Şi vine,
vine precum fulgerul clipa –,
clipa cînd trebuie să dau socoteală:
cînd, fără remuşcare, memoria
îmi propune, acum:
Jocul chibzuinţei!

Copii blestemaţi

Florile – aceşti copii ai soarelui,
blestemaţi să nu-şi vadă părintele
nicicînd,
dar care vieţuiesc
alături de muşchiul mustind de apă,
fără putinţă de-mpotrivire –,
sînt darul divin din care curge
firul de apă
care naşte oceanul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: